Clujul a fost cedat dezvoltatorilor imobiliari: ”Administrația susține crearea de profit din imobiliare în defavoarea nevoilor locative ale celor mulți”

Cercetătorii din cadrul mișcării Căși sociale ACUM! au realizat un studiu despre Locuirea în Cluj-Napoca, cu scopul de a le arăta celor din administrația publică (care știu, dar se fac că nu știu) soluții pentru criza locuirii din Cluj-Napoca. Cele mai mari chirii, cel mai mare preț la locuințele scoase la vânzare, acestea sunt caracteristicile pieție imobiliare din Cluj-Napoca. 

Activiștii solicită de ani de zile creșterea fondului de locuințe sociale pentru cei cu venituri mici, dar și de locuințe publice pentru cei cu venituri medii. Însă, administrația orașului pare că s-a făcut preș în fața dezvoltatorilor imobiliari, iar după cum remarcă și cei care au realizat studiul, mulți dintre actorii politici au chiar ei interese în diverse proiecte imobiliare. Mai mult, primarul Emil Boc ar face orice pentru a păstra statutul de oraș magnet, chiar dacă asta înseamnă să faciliteze funcționarea pieței imobiliare.

”Observăm cum conducerea primăriei municipiului Cluj-Napoca a respectat ferm recomandările Băncii Mondiale pentru a deveni „oraș magnet.” Printre acestea cea privind facilitarea funcționării pieței imobiliare astfel încât acest lucru să creeze oportunități atractive pentru investitori. În termenii „orașului magnet”, municipalitatea și-a dezvoltat capacitatea de a răspunde la nevoile sectorului privat și turiștilor, și într-o oarecare măsură și la nevoile cetățenilor în domeniile educației, sănătății, culturii și mobilității urbane, dar a lăsat locuirea aproape în totalitate pe seama dezvoltării imobiliare. Acest ultim aspect înseamnă că a neglijat nevoile de locuire ale salariaților și familiilor acestora care nu își pot permite să achiziționeze sau închirieze locuințe de pe piață. Faptul că în perioada cea mai efervescentă din punct de vedere imobiliar din istoria de după 1990 a Clujului (2015-2020) primăria nu a realizat nicio unitate de locuință publică nu este o întâmplare. Faptul că de-a lungul realizării întregului set de proiecte imobiliare primăria nu a găsit niciun moment și niciun mod prin care să negocieze cu devoltatorii, încât aceștia să contribuie la creșterea fondului locativ public, înseamnă că administrația publică locală a luat decizia de a susține unilateral crearea de profit din imobiliare în defavoarea nevoilor locative ale celor mulți din oraș”, se arată în studiul realizat de Căși sociale ACUM!.

Realizatorii studiului recomandă schimbarea politicii municipalității astfel încât să reprezinte interesele clujenilor cu venituri mici și medii și nu doar interesele afaceriștilor. 

”Este timpul ca această politică să se schimbe în așa fel încât nevoile și interesele locative ale clujenilor de a avea locuințe adecvate și accesibile ca preț să nu se sacrifice de dragul afaceriștilor, adică dezvoltarea urbană-imobiliară să servească interese publice și interesele celor mulți. Schimbarea dorită include cu siguranță și creșterea stocului de locuințe sociale publice. De ce a renunțat primăria noastră din 2015 încoace la construirea de noi locuințe sociale în oraș în timp ce bugetul local a cunoscut o permanentă creștere? De ce nu a mai renovat clădiri goale cu scopul de a le transforma în blocuri cu unități de locuințe sociale? De ce nu a mai negociat cu dezvoltatorii imobiliari benefciari de bunuri și investiții publice în vederea preluării unui procent din locuințele realizate de aceștia cu scopul de a le distribui potențialilor benefciari de locuințe sociale? În spatele acestor opțiuni stă modelul de creștere al „orașului magnet” și transformarea Clujului într-o localitate tot mai atractivă pentru afaceri imobiliare, care merge în mână cu politica reducerii maxime a fondului de locuințe sociale și/ sau a investițiilor publice în noi locuințe publice”, potrivit studiului. 

Nu doar clujenii cu venituri mici sunt afectați de această politică locativă a administrației locale. Ei trebuie ajutați pentru a putea beneficia de o locuință socială, însă pe lângă ei sunt mii de tineri a căror opțiuni sunt fie să locuiască în aceeași casă cu părinții fie să apeleze la un credit pe următorii 30 de ani, credit care le va afecta cea mai mare parte a veniturilor. Programul ANL a avut exact acest scop, însă proiectul a fost oprit, iar la nivel local Primăria nu pare a fi interesată să construiască locuințe pentru tineri decât la nivel declarativ. Sigur, pentru a atrage voturi, Boc chiar a promis fdouă cartiere cu locuințe petru tineri, Cartireul Tineretului și Borhanci, însă niciunul dintre ele nu s-a materializat.

”Sunt zeci de mii de tineri care ar fi eligibili pentru o astfel de locuință (pe baza vârstei și nivelului venitului, cu condiția să nu f avut o locuință în proprietate privată, să nu f locuit în chirie la stat). Dar lipsa unui fond adecvat de locuințe sociale publice în oraș îi forțează pe toți să „vrea” să aibă acces la o locuință de pe piață. Ei știu cel mai bine, cât efort necesită acest lucru acum, la tinerețe, sau chiar până la finalul carierei lor profesionale în măsura în care sunt eligibili pentru un credit imobiliar.  Printre problemele locative pe care le au, amintim următoarele: imposibilitatea de a avea viață independentă de părinți; locuirea în locuințe supraaglomerate (cu mai mulți membrii ai familiei, sau cu prieteni, colegi); locuirea în condiții inadecvate; înfruntarea riscului permanent de a f evacuat de proprietar; cheltuirea majorității veniturilor pe chirie privată sau pe rată imobiliară bancară și pe utilități; constrângerea de a lua mai multe joburi pentru a putea plăti chiria în Cluj-Napoca; riscul de a se îmbolnăvi din cauza stresului generat de nesiguranța locuirii și epuizarea fizică și psihică rezultată din eforturile de a plăti prețurile exorbitante de pe piața de locuințe”, explică realizatorii studiului.

Boc este cu siguranță conștient de această situație, însă el trăiește într-un oraș magnet, iar dacă nu își permiți să locuiești în orașul de cinci stele, trebuie să te muți, să găsești alternative. Acum 10 ani, aceste alternative au reprezentat satele din jurul Clujului, Florești, Apahida sau Baciu. Acum însă și aici prețurile au crescut foarte mult, astfel încât nu mai reprezintă o alternativă accesibilă pentru cei care sunt alungați din Cluj-Napoca de prețurile exorbitante. Boc visează să tranforme Cluj-Napoca în Silicon Valley de România, iar cel puțin din punct de vedere al unui cost foarte ridicat al locuirii Clujul se aseamănă cu vestită zonă de lâgă orașul american San Francisco. 

 

Adauga comentariu