Clujul găzduiește congrese intergalactice dedicate inovării, digitalizării, smart-izării (unul chiar astăzi, citiți mai multe detalii aici), răscolește cu buldozerele străduțe din cartiere (vezi aici în ce hal), pentru a crește inteligența pe metru pătrat stradal (și pe mp util/apartament vândut după „modernizarea” străzii), orașul ne oferă wi-fi public gratuit în zeci de locații (chiar dacă nu ne folosește la nimic, fiindcă toți avem internet mobil pe telefon cu mulți GB pe care oricum nu îi consumăm), municipalitatea ne promite cumpărarea de autobuze fără șofer (experimentale în alte țări, unde au generat deja și accidente), ne oferă aplicații pentru sesizarea problemelor din oraș (dar sesizările rămân luni de zile nerezolvate), aplicații pentru detectarea locurilor de parcare libere din Centru (fără a crea altele noi) și, în general, aplicații peste aplicații și soluții inteligente pentru orice prostie!
În Cluj-Napoca, aleșii locali, în loc să fie preocupați de buna administrare a urbei, de chestiunile pragmatice care țin de rezolvarea problemelor concrete ale municipiului, sunt ocupați în 90% din timp cu creșterea brandului orașului, proces de branding în care conceptele cheie sunt testate prin repetarea obsesivă în spațiul public, acelea care prind la „prostime” fiind menținute, la cele contestate, luate peste picior, renunțându-se treptat, ele fiind înlocuite cu altele. „Clujul de 5 stele”, de exemplu, cel puțin în ultima jumătate de an, a dispărut din limbajul politicienilor, fiindcă nu a prins la publicul care a contestat cel puțin două din cele cinci stele, în realitate margarete.
„Clujul de 5 stele” a fost înlocuit cu „Clujul smart” și cu „calitatea vieții clujenilor”, care e „la cele mai înalte standarde”, concepte repetate ca un laitmotiv în toate deschiderile de gură ale edililor.
Așadar, în caz că nu știați, Clujul mai nou e ”smart”, măi proștilor! Vedem cât e de smart de fiecare dată când ieșim în oraș, când ajungem la serviciu sau acasă cu pantofii plini de noroi, cu hainele stropite cu mâzga inteligentă aruncată de mașini până pe trotuarele uneori inexistente. Vedem cât de smart e orașul când ne urcăm în autobuze și mijloacele moderne de plată nu funcționează. Vedem în spitalele ”smart”, dotate – prin donații – cu aparatură de ultimă generație, în care bacteriile cu o istorie de 100 de ani și-au construit imperii în pereții degradați, atacând pacienții cu forța unei străvechi și bine antrenate armate. Vedem în proiectele-pilot cu băncuțe cu wi-fi și încărcare prin USB și alte asemenea bazaconii, degradate rapid și utile nimănui, pe care s-au dat bani cu care puteau fi reparate și amenajate mai multe bănci clasice (care zac, în schimb, rupte și răhățite de ciori).
„Clujul e smart”, măi proștilor, iar dacă acest concept nu prinde, inventăm altul! Orgoliul local trebuie stârnit, alimentat, hrănit de către cei care, lipindu-și numele și fața de brandul bine construit al orașului, ajung să îl conducă, spre noi culmi ale narcisismului urban, ce are ca rezultate, printre altele, și scumpirea chiriilor, a apartamentelor, a produselor și serviciilor, pentru că deșteptăciunea se plătește, iar deșteptul nu-i deștept destul, dacă nu e și fudul.
Până una alta, însă, suntem ”smart” de dăm în gropi! Trotuarele cartierelor sunt bombardate de degradare, în Centru se sapă de 20 de ani într-o veselie, iar în mijlocul carosabilului avem canale capcane, mai joase decât asfaltul. Dar și când vom circula cu autobuzul fără șofer, plătind biletul contactless, cu cardul! Ce smart vom fi! Adică, suntem. Dar, la ce ne ajută?