Un studiu realizat de Syndex România și Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții (publicat de Friedrich Ebert Stiftung România) demonstrează că o familie de patru persoane ar avea nevoie de 6.752 lei pentru cheltuieli lunare, pentru a-şi asigura „un trai minim decent”.
Numai că studiul bagă în cheltuielile cu “coşul zilnic” chestiuni de care românul antrenat încă de pe vremea lui Nea Ceaşcă cu supravieţuirea, nu prea are nevoie: mâncare zilnic, cărţi, dotare apartament (numai cu buletinul şi numai dacă se ia “plasmă” sau “beemveu”), articole de igienă, recreere (o pungă de seminţe spartă pe stradă sau în părculeţ plus o pungă cu aurolac intră la crecreere?) şamd.
La modul serios, coşul minim reprezintă doar o evaluare/normare a unor nevoi ale entităţii numite “om” pentru care statisticienii au pretenţia că au descoperit cifra care să descrie nevoile reale ale acestia (entitatea). Tot statisticienii au decis că unitatea familial standard este de 2,9 persoane – aşa că, realizaţi cam câtă acurateţe au aceste date.
Nu aş fi băgat în seamă acest studio dacă nu ar fi fost realizat în “cinci dintre cele mai dinamice orașe din România din punct de vedere economic și demographic”, printre care şi Cluj-Napoca care se dezvoltă extreme de vioi din vorbele primarului Boc, vicebocului Tarcea şi inutilului city manager Şurubaru. În rest se îşi hrăneşte lipsa de decenţă în opulenţă de “prea ca la ţară” faţă de marea majoritate a locuitorilor prin preţuri şi costuri de viaţă umflate artificial din bule imobiliare: mii de studenţi cărora le cumpără “mica” şi “ticu” apartament sau le iau chirii exorbitante pe perioada studenţiei, că nu prea există locuri în cămine, mii de “aitişti” care nu prea au de ce să se uite la preţurile din ceea ce li se pune în blide la cât încasează, trei zile de discotecă ilegală în aer liber (Untold) în care câştigă Horeca, închiriatorii pe blat (adică fără plată de taxe şi impozite) şi taximetriştii. Restul clujenilor o freacă la 1200 de lei, maxim 2500, pe preţuri la haleală şi servicii care sunt stabilite pentru salarii de 6000-10.000 de lei.
Cluj-Napoca concentrează multă activitate economică și mulți salariați în “industrii” care învârt bani cu lopata în prezent, fără nici o grijă faţă de viitor (de la IT, fabrici de diploma şi turism medical), dar sub această poleială triumfalistă ascunde sub preş inechităţi şi inegalităţi sociale care într-o zi se vor sparge în capul autorităţilor. Dar acestea se mulţumesc cu sclipiciul triumfalist, cu poleiala, nu ar râcâi-o, să nu le explodeze în faţă mizeria cartierelor îmbătrânite ca populaţie şi lipsa de perspectivă demografică a oraşului.
În linkul de la începutul materialului aveţi studiul. Realitatea o aveţi în desen.
Potrivit datelor furnizate de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anul trecut trăiau peste 195.000 de pensionari în Cluj-Napoca. Potrivit unui alt studiu al Institutului pentru Cercetarea Calităţii Vieţii (unul mai apropiat de realitate) coşul lunar alimentar necesar unui pensionar pentru a supravieţui este de 268,61 de lei. În această sumă pentru supravieţuire au fost incluse necesarul lunar de făină şi produse din făină (12,9 kilograme), cartofi (6 kilograme), carne (4,7 kilograme), lapte (10,4 litri), zahăr, ciololată (1,4 kilograme), ouă (23 de bucăţi), peşte (0,5 kilograme), orez (0,8 kilograme) etc. Chestii diversificate.
Acum poate realizaţi de ce pensionarii Clujului îi suflă-n vot lui Emil Boc care le rezolvă două luni din an cu pacheţele alimentare de la Consiliul Local şi Primăria Cluj-Napoca şi alte două cu pacheţele de la Uniunea Europeană? Realizaţi de ce Excelenţa Sa, Maestrul, poate fi primar pe viaţă?
CITEŞTE ŞI: Emil Boc se foloseste de asistati sociali in campania electorala! Iata dovada: GALERIE FOTO
Cert este faptul că, statistic, suntem săraci și fuduli: jumătate din câștigul nostru se duce-n stomac. Restul îl iau serviciile scumpe și de proastă calitate. Pentru investiţii cheltuielile sunt infime – că nu mai rămân bani după ce-şi iau facturatorii şi statul tainul.
Căci, o facturică bine mătrășită în interesul băieților deștepți face ca numărul zilelor din luna românului muncite în interes personal să se diminueze drastic. Statistic, dintr-un salariu mediu, un român își poate asigura doar 16 coșuri “zilnice” într-o lună. Și aceasta numai dacă și-ar cheltui toți banii pe mâncare. Pentru restul zilelor se pot hrăni cu promisiunile din campaniile electorale: salarii minime maximalizate, locuri de muncă, relaxare fiscală și pensii la tot cartierul.
Pentru a vă face o idee despre cât de săraci am ajuns să fim, dintr-un salariu mediu lunar un polonez îşi permite să cumpere 25 de coșuri zilnice cu alimente de bază, iar un britanic aproape 50. Acestea sunt datele dintr-un studiu al patronatelor din industria alimentară. Doar bulgarii sunt (încă) mai săraci decât noi.
Numai prin TVA statul ne fură 19% din coșul zilnic. Dar noi suntem obișnuiți să plătim TVA inclusiv la TVA și la la acciză – o dovedește chiar supra-taxa pe combustibili care încă ne mai halește o pită la litrul de benzină/motorină ars.