Emil Boc, primarul inaugurărilor multe și dese, ale acelorași proiecte, dar procentual, a anunțat pe pagina sa de Facebook faptul că „parcul «Pădurea Clujenilor» se apropie de finalizare. Stadiul lucrărilor: 80%. Termen de finalizare: noiembrie 2021.”
„Parcul Tineretului – Pădurea Clujenilor este unul dintre proiectele de amploare ce vizează dimensiunea verde din Cluj-Napoca. Parcul este situat pe Bulevardul Muncii și va oferi clujenilor o nouă zonă de agrement și de petrecere a timpului liber. În acest moment, lucrările sunt realizate în proporție de 80%, termenul de finalizare fiind luna noiembrie”, a explicat primarul, inaugurând facebucistic un proiect neterminat, pe care, cel mai probabil, îl va mai „inaugura” virtual și la stadiul de 90%, 94%, 97% ș.a.m.d.
Poziționat în Cuca Măcăii, în capătul Bulevardului Muncii, departe de locuințele clujenilor de rând, aproape doar de noul cartier de vile din zonă, parcul nu este și nu va fi unul al tuturor clujenilor. Locuitorii orașului ”smart” încep deja să-i sesizeze deficiențele, pe care i le transmit primarului prin intermediul comentariilor pe care i le scriu pe pagină: „Pădurea Clujenilor” este greu accesibilă cu mijloacele de transport în comun (până acolo ajunge doar tramvaiul); de pe dealul pe care este situat, le oferă vizitatorilor o superbă panoramă asupra halelor industriale și cam atât; parcul e cam pleșuv, arborii plantați fiind firavi și rari; „Pădurea Clujenilor” pare mai aproape de Apahida, decât de Mănăștur.
Vă redăm doar câteva dintre comentariile celor care au citit postarea inaugurală (80%) a primarului Boc:
„Un parc pentru copii, în Someșeni, pe când?”
„Ciudată amplasarea acestui parc. E într-o zonă industrială cu expunere spre Sud, fără copaci deocamdată (să mai treacă vreo 10 ani să crească ăștia plantați să facă umbră cât de cât), fără aglomerări urbane în zonă din care să iasă lumea la promenadă (sau măcar ceva care să îi convingă să vină – un ștrand, un lac, loc de făcut mici, grătare…, ceva să îl convingă pe clujeanul de Mărăști să iasă din apartament la parc…). Mi-e dificil să îmi imaginez cine ar veni la un parc pe Bulevardul Muncii. Personal aș fi făcut un loc de promenadă în Făget… dar cine sunt eu?”
„Ce view minunat (not)!… asupra zonei industriale a orașului!!! Adevarul e că va fi foarte fain de mers cu piticii în părculeț și să îi pui să numere excavatoarele și utilajele de la prima hală care se vede în imagine. :))) Sunt foarte curioasă care vor fi mijloacele de transport/de acces spre această pădure-parc a (tuturor) Clujenilor, care va fi capacitatea de parcări (ex. Baza Sportivă Gheorgheni – care nu are capacitate de parcare mai deloc), etc. …sau e un nou proiect PR-istic al Primăriei Municipiului Cluj-Napoca.”
„Mă bucur enorm că se construiesc parcuri. Îmi doresc doar să fie făcute cu cap… și adaptată infrastructura la ele. Plus că tot PR-ul ăsta super exagerat, pe mine personal începe să mă termine, pentru că văd că se pune tot mai mult accent pe imagine decât pe utilitatea reală. „Pădurea clujenilor”? Fix o să vină locuitorul din Grigorescu sau Gheorgheni sau Zorilor până la pădurea asta… că e și a lui. Să îi zică parcul Voroneț și aia e, știm că s-a mai făcut un parc și toată lumea e happy.”
„Lasă… o să avem un parc cu pomi direct uscați…
Dacă se predă în noiembrie…
Apoi în primăvară replantează, cu alți bani.”
„Parcul e pentru cei din vilele din apropiere, nici eu nu văd pe multă lume să vină pentru a doua oară în această locație, în primul rând din cauza amplasării atât de marginale.”
„Poate ca unii nu au timp să traverseze tot orașul cu bus și pe jos până în capătul pământului, pardon, orașului, ca să stea 3 minute acolo și ca să trebuiască să se întoarcă înapoi acasă, că nah: job, copii, gospodarie etc. #uniiautimp #altiinuautimp, știi ce zic? Nu sunt adepta mersului cu mașina, dar uneori e necesar pentru că: ai de dus echipament de sport (ex. baza sportivă), bicicleta/ trotineta la copil, chiar nu ai timp să pierzi pe drum să faci legături între autobuze + mers pe jos până acolo etc.”
„Să nu uităm de liniile de înaltă tensiune care trec pe acolo. Dau și ele un farmec aparte.”
„Este un peisaj superb și când se aprinde Pata Rât e spectacol în aer liber.
Dar să nu fim răi, de acolo putem admira (la bătrânețe) gondolele și centurile ocolitoare ale orașului, va fi superb!”
„Ce investiții… fă centura odată, că ne sufocam!”
„D-le Emil Boc, îl conectăm și cu mijloacele de transport în comun?”
„Da, foarte frumos, fără rigole, fără canalizare, fără șanțuri de scurgere a apei, toată apa se scurge în jos și intră în curțile și casele oamenilor, se pare că acest aspect nu făcea parte din proiect sau, mai bine spus, nu interesa pe nimeni.”
„Ce parc îi ăla? Zici că e drum comunal…”
„Nu se mai satură de poze și vizite de lucru. Este într-o campanie electorală permanentă. Uită că de fapt merge la serviciu zi de zi.”
„Și cu răbdarea… Toate au o limită. Așteptăm de cel puțin 25 de ani centura de ocolire a orașului, cam tot de atunci canalizare, iluminat public, asfaltarea străzilor… (și aici mă refer la străzi vechi ale orașului, ca să mai spun de cele noi). Asta răbdare!”
„Eu sunt curios câți clujeni vor veni la capătul ăsta de oraș. Se mizează pe locuitorii din Apahida?”
„Nu facem și acolo un Untold mic?”