Clujenii de la Curtea Constitutionala au facut front comun pentru renuntarea la urmarirea penala

Cei trei clujeni de la Curtea Constitutionala, Augustin Zegrean, Daniel Morar si Stefan Minea, au facut opinie separata pentru mentinerea renuntarii la urmarirea penala in codul de procedura penala si, implicit, in favoarea procurorilor, care au solutionat astfel in 2015 peste 130.000 de cauze. Articolul privind renuntarea la urmarirea penala a fost declarat neconstitutional, cu majoritate de voturi potrivit site-ului clujust.ro

Luju.ro a publicat in premiera informatia ca cei trei judecatori, Augustin Zegrean, Daniel Morar si Stefan Minea, au scris opinie separata la decizia 23 din 20 ianuarie a Curtiii Constitutionale. Ceilalti sase judecatori au declarat neconstitutional art. 318 alin. 1 din Codul de procedura penala  – „Renuntarea la urmarirea penala”. Zegrean, Morar si Minea au prezentat exemple punctuale din SUA, Canada, Anglia, Franta, Belgia, Finlanda, Germania si Suedia.

”Solutia prevazuta la art.318 din Codul de procedura penala se regaseste si in legislatiile altor state europene, precum si in alte sisteme de drept.

Astfel, in Statele Unite ale Americii, US Attorneys’ Manual prevede ca, pentru a renunta la acuzare pentru motivul lipsei unui interes substantial federal, procurorul are in vedere toate considerentele relevante, printre care: prioritatile de aplicare a legii fundamentale, natura si gravitatea infractiunii, efectul descurajator al trimiterii in judecata, gradul de vinovatie al persoanei fata de fapta, antecedentele penale ale persoanei, disponibilitatea persoanei de a coopera pentru investigarea sau trimiterea in judecata a altora, condamnarea probabila sau alte consecinte ale condamnarii. Potrivit aceluiasi manual, enumerarea anterior enuntata nu este limitativa si nu este de asteptat ca toti acesti factori sa fie indepliniti, ci, doar ca, din ansamblu lor, sa rezulte lipsa unui interes substantial federal.

In Canada, atunci cand decide initierea si desfasurarea urmaririi penale in numele Coroanei, la nivel federal, consilierul Coroanei trebuie sa ia in considerare doua criterii: daca exista o probabilitate rezonabila de condamnare bazata pe probe ce ar putea fi administrate in cauza, iar, in situatia in care raspunsul la aceasta intrebare este afirmativ, daca o acuzare ar servi cel mai bine interesului public. Daca raspunsul la ambele intrebari este afirmativ, testul deciziei de acuzare este indeplinit. Daca nu, dar acuzarea a fost deja formulata, aceasta va fi retrasa sau se va ramane in stadiul procesual initial.

In Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord, Codul pentru procurorii Coroanei prevede, la capitolul cu titlul „Decizia asupra acuzarii”, ca procurorii, politia sau alte agentii de investigare decid daca acuza sau nu un faptuitor, decizie care este luata pe baza a doua criterii: posibilitatea administrarii probelor care sa conduca la o posibila condamnare si interesul public.

In Franta, Codul de procedura penala face aplicarea principiului oportunitatii, prin reglementarea a doua institutii ce apartin sferei justitiei negociate, respectiv compozitia penala si tranzactia. Astfel, Codul de procedura penala prevede compozitia penala, ca o institutie intermediara, intre acordul de recunoastere a vinovatiei si renuntarea la urmarirea penala. Principala conditie pentru aplicarea acestei institutii este recunoasterea faptei, procedura avand loc inaintea punerii in miscare a actiunii penale. In aceasta situatie, procurorul aplica o amenda si poate dispune o paleta foarte larga de masuri de siguranta, cum sunt predarea bunurilor de care autorul s-a folosit la savarsirea infractiunii, renuntarea temporara la permisul de conducere sau de vanatoare, urmarea unui program de reabilitare pentru persoane dependente de alcool sau droguri etc. Totodata, Codul de procedura penala francez reglementeaza tranzactia, a carei aplicare poate fi facuta in functie de circumstantele de gravitate ale infractiunii, de personalitatea si de situatia materiala a celui acuzat, de resursele acestuia si de acuzatiile care i se aduc. Astfel, cu toate ca textul nu face vorbire despre notiunea de „interes public”, acesta face trimitere la elementele care definesc interesul public, in termeni chiar mai succinti decat cei din cuprinsul art.318 alin.(1) din Codul de procedura penala romanesc, precum „circumstantele si gravitatea infractiunii”, se arata in opinia separata.

Adauga comentariu