Din oras

Clujeanul care vrea sa cucereasca Everestul cu banii din taxi

La 46 de ani isi vede visul cu ochii. Alpinistul clujean Adrian Negrean a urcat pe masivele cele mai inalte de pe patru continente, iar acum se pregateste pentru o expeditie la peste 6.000 de metri, pe al cincilea continent –  America de Sud. Alpinistul clujean doboara pas cu pas recordurile imposibile pentru altii; cucereste piscurile cu indarjire, si-si implineste visurile din munca pe taxi in centrul Clujului. Adrian Negrean e presedintele Clubului Alpin Roman, filiala Cluj. Acum are un full-time job de taximetrist din care isi implineste visul de a ajunge pe cei mai inalti munti de pe toate continentele din lume. In acest an va ajunge in Peru si la Polul Nord, iar in viitorul apropiat isi doreste sa cucereasca Everestul.

Adrian face alpinism din 1985, sport descoperit alaturi de prietenii din cartierul clujean Gheorgheni si practicat la o aruncatura de bat – in Cheile Turzii. Au trecut 29 de ani  dupa prima sesiune de escalada, in Chei, cand, aflat la peste 100 de metri de pamant si-a spus ca nu o sa mai practice niciodata acest sport. Dupa 6 ani de alpinism, in 1991, el a atins cel mai inalt punct din Romania, varful Moldoveanu, alaturi de Laci Graff.

Dupa 8 ani in care a cucerit toti muntii din tara si din dorinta de a “urca munti mai mari decat in Romania”, in 1999 s-a decis sa ia cu asalt muntii din Europa, “pentru ca omul dupa ce termina muntii lui se gandeste sa urce si pe alti munti; asa e in natura omului”. Atunci a iesit prima data din tara si a cucerit cel mai inalt varf din Bulgaria – varful Musala, de 2.925 de metri, atins la 1 mai 1999, ora 10.

Apoi a luat la rand cele mai inalte varfuri din Europa. Dintre toate, Großglockner, cu altitudinea de 3.798 m, pe care l-a induplecat dupa a 8 ani si 4 incercari, i-a ramas intiparit in minte si pe card.

 

“M-am pornit din tara din ’99. Din 2002, din Austria am avut o obsesie pentru cel mai mare munte – Großglockner. Ca sa ajung la crucea asta mi-au trebuit 8 ani de zile si 4 incercari. Asta e cel mai inalt punct din Austria, pe care l-am atins in  2010. Intotdeauna cand ajungeam aproape de varf se strica vremea. Am prins in august furtuna de zapada si frig”, isi incepe povestea Adi Negrean.

Din 2002 a urmat Muntele Olimp si promisiunea de a lua la rand toate piscurile de pe continent.

“Apoi mi-am facut o obsesie sa urc pe muntii din Europa. Am urcat trei varfuri grele in Elvetia, apoi in Mont Blanc, in 2005. Si a urmat asa, o obsesie pentru Muntii Alpi ani la rand. Din 2009 am iesit in afara continentului”, spune Adi.

In 2014, la Polul Nord si in America de Sud cu banii de tigari

Alpinistul clujean, in viata de zi cu zi este sofer de taxi. Arata ca munca de taximetrist este cea care ii da sansa sa-si implineasca visul, dar recunoaste ca este o meserie mai periculoasa decat practicarea alpinismului.

“E mai periculos sa faci taxi noaptea la Cluj decat sa faci alpinism. Am vazut fel si fel de situatii, am dus fel si fel de oameni in curse. E periculos,  dar de asta imi place meseria de sofer de taxi, pentru oameni. Cunosc atat de multi oameni si aflu atat de multe povesti, incredibil”, spune alpinistul clujean, in timp ce recunoaste ca nici in ruptul capului nu se vede “stand cu fundul pe scaun toata ziua, in fata unui calculator”.

Presedintele filialei clujene a Clubului Alpin Roman dezvaluie ca a muncit 14 ani ca pompier, agent de paza si are diploma de alpinist utilitar. Spune zambind ca a placat jumatate din blocurile reabilitate din Manastur, dupa ce blameaza „generatia Windows„.

„Nu stiu ce viata e aia sa stai in fata calculatorului. De mic eu m-am luat si am mers pe munte. Am facut Apusenii cu doua perechi de adidasi cand eram tanar. Cand eram mic de abia ma aducea mama inapoi in casa de afara. Azi, insa, nu stiu ce va fi cu generatia asta. Copiii de azi nici nu stiu sa se urce intr-un copac, stau toata ziua si butoneaza. Isi creeaza o realitate virtuala si uita sa traiasca. Eu nu am laptop ori iPad si nici nu dau banii pe telefoane. Le primesc la oferta, pe puncte. Toti banii mei merg pe munte”, explica, insufletit, cu gandul la America de Sud.

Desi pare greu de crezut, din 2002, cand a cunoscut „un om extrem de simplu si de modest, mai modest decat mine„, in persoana celui mai mare alpinist al tuturor timpurilor venit la Cluj, italianul Reinhold Messner,  si-a dat seama ca sta doar in puterea lui sa-si indeplineasca visele. Italianul a reusit sa urce pe Everest fara un tub de oxigen ori serpasi. Dupa intalnire, alpinistul clujeanul a realizat ca poate sa-si indeplineasca si el visele cu munca de taximetrist si din banii dati zilnic pe tigari.

Tot in 2002 a invatat un stil nou de catarat dupa 17 ani de alpinism, in principalul centru montan din Marea Britanie, in Plas Y Brenin, “de pe vremea cand romanii inca nu stiau ce-i aia iesit din tara”.

“Noua in tara natura rocii nu ne permite. Ei au in stanci foarte multe fisuri. E un sistem de escalada fara pitoane. Stanca e curata. Primul care merge pune nuca in fisura aia si urmatorul o scoate, ramane stanca curate. E un sistem foarte ecologic, nu se lasa nimic pe stanca. Am catarat toate zonele din Anglia, Scotia si Tara Galilor”, explica, in timp ce isi agata degetele pe lambriuri, ca sa explice cat mai bine prizele.

In acelasi an s-a nascut o obsesie de a ajunge in zone cat mai indepartate.

“Fiecare om isi este dator sa-si implineasca visele. In 2002 m-am lasat de fumat si mi-am dat seama ca daca pun deoparte banii de tigari, pot sa-mi traiesc visul. Doua pachete de tigari costa acum 30 de lei. Pe luna asta inseamna cam 600 de lei si pe an 1700 de euro. Astia is banii mei pentru expeditia din Machu Pichu din primavara asta. Fiecare ban il pun deoparte”, a dezvlauit Negrean.

El se pregateste acum pentru o expeditie in Peru, la Machu Picchu, care va avea loc in primavara acestui an. Mai ramane de stabilit, insa, echipa.

“In Peru viata e foarte ieftina. Jumatate din costurile deplasarii o presupun biletele de avion. In Mexic am stat cu 11 dolari cazare si masa intr-o zi, in centrul Capitalei Mexico City. (…) 70% din costurile unei expeditii sunt drumurile. Nu e totuna daca mergi in America de Sud cu 1.400 de euro sau ca mergi cu 600 de euro avionul. Cu biletele luate din timp se fac economiile. Eu am banii si mi-as lua biletele de avion maine, insa trebuie sa ma hotarasc cu cine merg. Nu as vrea sa merg singur, pentru ca e mult mai fain sa mergi cu cineva care iti stie limba si cu care te intelegi”, isi promite Adi.

A prevazut sa-si ia biletele de avion cel tarziu in luna martie pentru a ajunge in Anzi Cordilieri din Peru la vara, cel tarziu.

“Sper sa reusesc sa-mi formez echipa. Vreau sa merg la Machu Picchu. Vreau sa urc un munte destul de greu, AltaMayo. Trebuie sa ajung la un numitor comun cu restul oamenilor. Fiecare om din echipa are o alta preferinta: de exemplu unul zice ca vrea sa mearga pe Huascaran si atunci trebuie negociat”, arata presedintele clubului Alpin de la Cluj.

Spune ca mai vrea sa vada Siula Grande, “un munte foarte tehnic” din Anzii peruvieni.

Himalaya, restanta cu Everest

“Eu pana in 2009 m-am tot invartit pe aici prin Europa si am bagat munti in Italia, Franta, Elvetia, Austria, Germania, Anglia, Scotia, Tara Galilor, Grecia, Bulgaria, Croatia. Mai am o singura zona unde o sa ma duc anul asta, unde n-am fost, in Nordul Europei”, isi aminteste Negrean.

7 ani mai tarziu, a ajuns in Himalaya, unde a stat 9 zile si 9 nopti, pe Gongga Shan, primul munte de peste 6 mii de metri pe care l-a vazut vreodata.

“Cand esti in fata unui munte asa mare te vezi ca un purece. Nu mai vazusem niciodata un munte asa de mare. Am urcat pana la cota de 5.000 de metri. Trebuie aprobari speciale si echipament special. E considerat printre primele cele mai dificile varfuri din lume, in ierarhia celor mai tehnice. L-am vazut numai de jos”, povesteste Negrean.

Primele zile in Lhasa, la peste 4.000 de metri altitudine, s-au dovedit un adevarat test de rezistenta.

“Saturatia de oxigen din aer este de 40%. Cand am ajuns la hotel, aveam camera la etajul doi. Vreau sa spun ca pana la etajul doi am facut o jumatate de ora. Trebuia sa ma opresc din doua in doua minute pentru ca nu puteam sa respir. Imi simteam inima in gat si aveam o tensiune de 190 cu 110 in stare de repaos.

Dupa cateva zile in Lhasa a si facut trekking in jurul orasului, la 4.000 de metri. Nu a reusit sa urce pe Everest din cauza problemelor de aclimatizare.

“Ma fortam. Nu respiram ca si aici la 300 de metri. Nu am urcat pe Everest, insa am urcat pe varful Sera, o plimbare la 4 mii si ceva de metri. Apoi am inceput sa mergem spre tabara de baza a Everestului. (…) Eu nu ma simteam chiar foarte bine. In drum spre Everest am urcat pana la tabara de baza, insa m-am simtit foarte rau si am facut mai mult alpinism turistic”, spune alpinistul clujean.

Misiune incheiata cu Everest si Europa

Pana la incheierea misiunii sale pe Pamant doreste sa cucereasca cel mai inalt varf din fiecare tara din Europa. Pana acum a bifat 4 tari si-si propune ca singurul stat pe care o sa-l “ierte” va fi Vaticanul.

“Pana acum am terminat 4 tari: Romania, Bulgaria, Grecia si Austria. Europa are 52 de state. Cu siguranta n-o sa ma lase Vaticanul sa ma urc pe cel mai inalt punct din Vatican, insa sa zicem ca in afara de asta, o sa ma duc pe cel mai inalt punct din fiecare tara din Europa”, spune presedintele Clubului de Alpinism din Cluj.

Desi isi doreste sa ajunga pe Everest, gandeste eficient: spune ca escaladarea celui mai inalt munte din lume este o afacere de 25.000 de euro, din care si-ar putea finanta alt vis: acela de a atinge cele mai inalte varfuri de pe cele 7 continente din lume.

“Fiecare alpinist isi doreste sa escaladeze Everestul, insa e foarte costisitor. Eu ma finanatez singur si cu banii acestia as putea sa fac Noua Zeelanda, anul urmator si restul varfurilor din Europa”, a conchis Negrean.

Pana acum, Adi Negrean a ajuns in Asia, pe Himalaya, in 2009. In aprilie 2013 a cucerit varful Jebel Toubkal, din Maroc, inalt de 4.167 metri. Piscul e considerat cel mai inalt din Africa de Nord.

 

In 2011 si 2012 a urcat pe cel mai inalt varf din America de Nord, Pico de Orizaba, din Mexic, inalt de 5.600 de metri.

 

Pana una-alta, insa, dorinta lui este sa reuseasca sa gaseasca un spatiu in centrul Clujului pentru cea mai experimentata fliliala a Clubului Alpin Roman, care anul acesta implineste 24 de ani. Ii place sa fie in miscare si nu intelege nici in ruptul capului de ce alpinismul nu e sport national in Romania, la fel ca fotbalul. Nu da vina pe nimeni, insa sustine ca autoritatile ar trebui sa sustina performanta in alpinism.

„Avem nevoie de un loc in care sa ne intalnim noi, cei 25 de membri ai clubului. Acum ne intalnim in oras, in cate un local, in fiecare joi. Am cerut sprijinul Primariei, ca sa ne dea o sala undeva, oriunde, insa nu ne ajuta, pentru ca noi nu strangem cotizatii si nu avem bani sa platim chiria… Deci cam asta mi-as dori pe viitor, in calitate de presedinte al Clubului: sa avem un sediu”, a aratat Negrean.

La ora actuala Clubul Alpin Roman, filiala Cluj are 25 de membri, printre care o alpinista din Suedia, care a urcat pe Kilimanjaro, insa nu dispune de un sediu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *