Vă place ce frumos ninge peste Cluj? Mie îmi place cum s-au îmbrăcat cu toții în mașinile personale și au luat drumul orașului, să rămână blocați în trafic și să bombăne printre dinți căutând un vinvat. Clujeanul este atât de blocat în această rutină a bombănitului, încât nici nu-i mai pasă cine se face vinovat de cum pierde el mai mult de un salariu pe an numai arzând combustibili înțepenit în drum. A doua zi o ia de la capăt cu înjuratul printre dinți și cu arsul combustibilului degeaba în drum spre serviciu și spre casă, fără nici o revoltă. Nici măcar în fața buletinului de vot. În fond, „Miluț e d’al nost’, omu’ nost’, nu o vinitură die la Ghistrița”… Îi umplu frigiderul de carne zi de zi, timp de patru ani, apoi îl realeg. “Că-i bun, uitie câtie o făcut și ne-o agățat die hartă!”
În ce privește blocajul de trafic, nici un deștept din administrația publică locală nu s-a gândit care sunt consecințele Urbanismului sălbatic din toți acești ani, când ei erau mai preocupați să-și ia doar para-ndărătul, nu și să gândească la consecințele creării unor noi cartiere-dormitor pentru traficul din urbea care le plătea și le plătește salariile. S-a construit otova, fără alt motiv decât lăcomia investitorilor și a funcționarilor de la Urbanismul clujean. Și ne-am ales cu noi cartiere-dormitor din care, zilnic, vin să rămână înțepeniți în trafic zeci de mii de clujeni.
Dar cât de lipsit de ouă este clujeanul care știe că poate ajunge victima administrației lui Emil Boc – că la voința primarului stau autorizațiile și viitoru de afaceri al afacerilor lui?
Păi, despre anonimat, suferință în anonimat și lipsă de coaie vreau să vorbim.
Despre cum clujenii ar vrea să le rezolve mass media problemele pe care le au cu autoritățile, cu municipalitatea și despre lașitatea cu care acceptă toate mizeriile administrației. Vin să ni le șoptească la ureche, dar, Doamne ferește să-și asume afirmațiile!
Noi știm despre abuzuri, dar numai din șoapte. Și știm că Boc are prostul obicei de a-și implementa voința proprie în teren, trecând peste ce vrea comunitatea (vecinii vreunui amic sau sponsor de-al lui șamd): așa a făcut și cu malul Someșului, indiferent de cât au protestat unii că se taie copacii. Așa a făcut și când l-a trecut în legalitate pe finul Alin Tișe când acesta și-a tras 2 etaje în plus la blocul de birouri din Centrul orașului. Așa face și cu gratuitățile de tot felul: de la transportul în comun la cele de la cele două cinematografe renovate în Mănăștur și Mărăști, cele de la Baza de Agrement cu popicărie – Boc a reinventat comunismul și l-a botezat liberalism la Cluj. Mulți n-au nici o treabă cu gratuitățile respective, dar plătesc pentru gratuitățile altora. Că întreținerea acestor “gratuități” costă. Nici măcar gratuitățile la transportul în comun nu sunt gratis.
A, sunt gratis pentru Armata lui Boc – dar asta-i povestea în care primarul câștigă, pe banii noștri, alegerile cu scor de 65-70 la sută. Că și-a creat propria armată de dependaci. Dependaci de transport public gratuit, dependaci de subvenție la gigacalorie, dependaci la pachețelul cu Vegeta și cozonac de două ori pe an… șamd.
Între timp plătesc proștii.
Așa funcționează Cluj-Napoca: cu frică față de municipalitatea care “sigur găsește ceva” și se răzbună. Cu frica taximetriștilor față de polițiști: rutieri, locali, de circă – nici nu mai contează care au sau nu vreo competență legală, dar care “pot” să-i șicaneze. Că-i prind în afara standurilor în orele în care nu există clienți și-i amendează. Iar taximetriștii nu se duc să-i blocheze strada lui Boc, de acasă până la Primărie, că nu le-a făcut suficiente standuri, sau că nu există un regulament clar în ceea ce-i privește. Căci în vârful pixului slujbașilor municipali stă dreptul lor la existență prin autorizațiile pe care numai municipalitatea le eliberează.
La fel stă investitorul imobiliar și nu crâcnește public în fața abuzului de la Urbanism, că știe că va fi executat.
La fel patronii de tot felul din acest municipiu, cu toții ajunși la mâna șantajului pixului lui Boc.
Dar vin să se plângă în particular de abuz. Anonim, fără să își asume.
Iar eu trebuie (am obligația) să-i înțeleg că nu o pot face altfel.
Eu trebuie (am obligația) să mă cert cu municipalitatea în locul lor, să-mi pun obrazul la bătaie, sănătatea, traiul în oraș și să devin victima lătrăilor lui Emil Boc (care vin cu flegma, cu curaj asumat anonim, pe site-ul ziarului). La fel și colegii mei.
Dar de ce?
Nu am dus suficiente războaie în acest oraș? Am dus.
Și?
Am ajuns ca Emil Boc și Păunel Tișe să le dea interdicție tuturor să mai discute cu ziariștii mei, parctic cu mine, că sunt redactorul șef (că, vezi Doamne, din cauză de Liviu Alexa – ce-am mai râs!). Adică era minunat să fiu incisiv când ei erau Opoziția, dar lor le cade greu la maț critica.
Eu nu m-am schimbat cu nimic, constat că ei s-au defectat de la prea multă putere.