Sta ghemuita pe treptele AJOFM si rontaie un covrig. E micuta si slaba, iar cearcanele adanci ii tradeaza oboseala. De cinci zile strada ii este casa, iar dormitorul sala de asteptare de la Gara sau o casa parasita. Claudia Rostas are 24 de ani si a crescut in centrul de plasament din Huedin, de unde a ajuns intr-un centru Prison Fellowship, apoi in gazda si acum in strada. Lucreaza la o firma de curatenie cate 3-4 ore pe zi, de unde castiga lunar putin peste 500 de lei.
Cum ne intalnim incearca sa zambeasca, isi muta covrigul in cealalta mana si imi intinde dreapta. Se prezinta “Claudita”, asa cum o stie toata lumea, de la sefi, la angajatii centrelor si pana la prietenii ei. Are mainile aspre de munca si crapate de frig, dar cu unghiile curate si ingrijite. Nu isi doreste multe, dupa cum marturiseste in primele minute: “un loc unde sa-mi pun capul si o baie. Pentru mine e foarte important sa ma spal, sa fiu curata cand merg la lucru”, spune ea. Speranta ii licareste in ochi, nu mai vrea sa doarma inca o noapte in frig, nici sa se milogeasca pentru a face un dus la cunoscuti.
“Am stat in Gara toata noaptea, ieri am intrat intr-o casa parasita si am dormit acolo, ca sa nu stau afara, dar nu mai pot sa stau pe drumuri”, isi varsa naduful.
Un zambet amar ii apare pe fata cand aude de Centrul Social de Urgenta al Primariei. Spune ca i-a cautat pe asistentii sociali de acolo de doua ori, dar ca a fost refuzata.
“M-am dus la ei vineri pentru ca stiam ca de luni nu mai am unde sa stau si mi-au spus sa revin luni pentru ca s-ar putea sa se elibereze niste locuri la femei. Cand m-am dus mi-au spus ca nu ma pot lua, ca nu sunt locuri si ca oricum lucrez, am un venit”, povesteste fata intalnirea cu sistemul de ajutorare.
Centrul Social de Urgenta de pe strada Dragos Voda a costat 700.000 de lei si a fost finantat printr-un program european. Inaugurat in 2012, Centrul poate adaposti 50 de persoane si se adreseaza, asa cum s-a stipulat intr-o Hotarare de Consiliu Local “persoanelor fara adapost, cei mai saraci dintre saraci”. “Grupul tinta al proiectului sunt persoanele fara adapost, care dorm in strada, in gara, scari de blocuri, sub poduri, in parcuri, in alte locuri neadecvate si adaposturi improvizate, care le afecteaza starea de sanatate; persoane care necesita adapost de urgenta (persoane evacuate sau supuse riscului de a fi evacuate, chiriasi ce au fost evacuati din locuintele revendicate, persoane/familii carora le-a fost distrusa locuinta ca urmare a unor calamitati naturale, incendii sau accidente); persoane aflate in alte situatii (persoane fara apartinatori, aflate in spitale din motive sociale, tineri proveniti din sistemele de protectie a copilului)”, se arata in hotarare.
Claudita se incadreaza in aceste categorii, dar spune ca a fost refuzata pentru ca are un salariu, defavorizata pentru ca incearca sa isi castige cinstit traiul. Daca se punea la cersit in scurt timp era urcata in duba politiei locale si dusa la adapostul care i-a inchis usile. Ea, insa nu vrea sa ajunga sa cerseasca si ii este rusine sa recunoasca indeletnicirile familiei ei plecate in Anglia.
“De mica m-au abandonat, toti au plecat dincolo, numai eu am ramas aici. De sarbatori au fost acasa si mi-au dat 50 de lei”, isi aminteste ea si se simte tot mai confortabil in caldura primitoare.
Contactati de Ziar de Cluj reprezentantii Centrului Social de Urgenta au declarat ca nu au locuri pentru femei in centru, acesta fiind motivul pentru care nu au acceptat-o pe Claudia.
“Noua ne-a spus ca locuieste in chirie, nu ca locuieste in strada si ca are un loc de munca. Nu avem locuri la femei si chiar daca ar veni astazi, de pe strada nu am putea s-o cazam intr-o camera, pentru ca nu avem unde. Nu putem sa punem doua persoane intr-un pat. Ar putea veni pe urgenta, dar asta inseamna ca sta pe un scaun in hol, sa nu inghete”, au spus reprezentantii Centrului.
Claudita e dezamagita, se simte neindreptatita, e suparata si nu stie cum o s-o mai scoata la capat.
“Daca era vara dormeam pe iarba si ma spalam in Somes, cat voiam eu. Dar acum e frig afara, sunt foarte obosita, nu pot sa stau pe un scaun toata noaptea. Nu mai pot! Azi-noapte in Gara au fost doi baieti la care le-am spus de centru si au mers si pe ei i-au primit, dar pe mine nu, si macar eu lucrez!”, isi varsa supararea.
Zambetul i se intoarce pe fata obosita, cand, dupa cateva zeci de minute si dupa o discutie cu seful Directiei de Asistenta Sociala a Primariei, angajatii Centrului Social de Urgenta revin cu o veste buna la telefon: au decis sa o cazeze intr-o camera libera a centrului, dar care este destinata familiilor.
“Oare chiar pot sa ma duc? Da’ ma primesc acolo, in centru? Imi dau un pat, nu trebuie sa stau pe scaun?”, porneste fata o avalansa de intrebari.
Pleaca fericita, dar si cu indoieli, parca nu ii vine sa creada ca dupa ce a fost refuzata s-a gasit, totusi, o solutie umana pentru ea. Isi face planuri pentru mutare si se gandeste la prima masa gatita din ultima saptamana.
“Acolo pot sa imi fac mancare, am vazut ca este bucatarie. Am alimente, le-am tinut la un baiat in zilele astea, nu le-am putu cara dupa mine”, se bucura ea si pleaca promitand ca ne suna dupa ce s-a instalat.
Vocea Clauditei e schimbata cand ne suna dupa aproximativ o ora. Bucuria ca noptile petrecute in frig s-au terminat a facut-o sa-si vada altfel viata.
“M-au primit! Mi-au spus ca pot sa stau trei luni, pana in 7 mai, iti dai seama?! In mai deja e primavara si pana atunci pot sa imi strang multi bani. Pot sa imi pun deoparte chiar si un milion jumate pe luna! Poate imi mai gasesc ceva de lucru pe patru ore si o sa ma descurc”, radiaza Claudita.