Ciupercile de camp sau de balegar fac parte din familia Lepiotaceae, iar cele de pivnita din familia Meruliaceae. In general, ciupercile pot fi vazute prin paduri sau la marginea lor, pe sub copaci sau pe copaci sau prin hatisuri. Exista mii de specii de ciuperci, unele fiind comestibile, altele nu. Cele necomestibile pot fi toxice sau mortale. Pe langa ele mai exista multe soiuri care actioneaza nefavorabil asupra noastra, dand gastroenterite, voma si intoxicatii. De aceea, se cere prudenta maxima la achizitionarea lor mai ales a celor de pe piata libera taraneasca.
Ciuperci comestibile de padure: burete domnesc, cu palariuta rosie-portocalie si lamele galbui; bureti galbeni sau galbiori, de culoare galben-portocalie, cu lamele pe piciorus si marginea palariei ridicata in sus, ca o palnie; gheba, de culoarea mierii, creste pe trunchiuri sau radacini de foioase; hribul sau manatarca, cu palaria bruna si bombata dedesubt, care isi schimba culoarea dupa rupere in galbuie apoi verzuie, cu picior in forma de fus; iasca, ce creste in special pe fag; mieloselul, galbuie, cu numeroase ramificatii; rascovul, de culoare galbui-caramizie, creste pe sub foioase si se poate consuma chiar crud.
Ciuperci comestibile de camp sau de dealuri, de pajisti: ciuperca de camp, cu palaria alba deasupra si roza dedesubt (lamelele innegrindu-se la maturitate), cu picior alb, cu un inel sub palarie – poate creste si in pivnite; bureti de spini sau nicoreti, de culoare alba; opinticii sau popincii, prin pasuni; buretii iuti sau iutarii de pe dealuri, de culoare alba, care, rupti, lasa sa curga o zeama laptoasa.
Ciupercile otravitoare au in general denumiri care ne atentioneaza asupra pericolului lor: buretele dracului, de sub fagi si stejari, cu culori vii si multe, care, atunci cand este rupt, se invineteste repede; ciuperca de casa, maroniu-galbuie, cu miros de mucegai ce ataca lemnaria – traieste si in padure; iasca falsa ce se intinde pe pomii roditori si ii imbolnaveste; buretele pucios, cu miros neplacut la maturitate si o forma aparte; palaria sarpelui din padure, rosie cu pete albe si un inel pe la mijlocul piciorusului; urechea lui Iuda de pe soc, cu forma ca pavilionul urechii, de culoare cenusie.
Ciupercile comestibile contin apa – 88 %, protide – 4-5 %, putine lipide, glucide – 3-6 %, celuloza, saruri minerale, vitamine. Au un surplus de baze: +5. Contin 35 kcal. la 100g. Sunt mineralizante, nutritive, usor digerabile, stimulente organice si cerebrale. Sunt indicate in anemie, demineralizare si oboseala. Din punct de vedere proteic, inlocuiesc cu succes carnea, dar fiind cam toxice, ca si vinetele, nu sunt indicate celor gravi bolnavi.
Reteta pentru grumanzi: Ciuperci cu masline. Ingrediente: 500 g ciuperci, 2-3 cepe, 1 lingurita faina, 100 ml vin, 250 ml supa sau apa, 2 foi dafin, 10 boabe piper, ½ lamaie, 150-200 g masline, 400 ml suc de rosii sau 500 g rosii, sare, piper macinat, 150 ml ulei, 1 legatura patrunjel verde sau marar. Mod de preparare: Se curata si se spala ciupercile, se stropesc cu putina zeama de lamaie. Se desareaza maslinele in apa rece sau, daca sunt foarte sarate, se oparesc. Se taie ceapa si se inabusa in ulei 1 minut, apoi se pune putina apa (sau supa). Se adauga faina, se stinge cu apa sau supa si se pun in sos ciupercile taiate felii si maslinele. Se lasa sa fiarba la foc mic, pana ciupercile sunt fierte, iar zeama a scazut. Se toarna suc de rosii, vin, se adauga piper si dafin si se aseaza deasupra felii de lamaie curatate de coaja. Se baga la cuptor, pentru gratinare. Inainte de a se servi, se presara patrunjel verde marunt taiat. Se pot servi si reci.