Florin Cîțu a mai fost propus de liberali pentru funcția de premier la începutul acestui an, după ce Guvernul Mandolină I a picat la moţiunea de cenzură. Dar, surpriză, cu câteva minute înainte de ședința în care Parlamentul trebuia să îi dea votul de învestitură, a anunțat că-și depune mandatul de premier desemnat.
Ciudat pentru un băiet care a plecat din comuna Golești, sat Tulei, județul Vâlcea, pentru a ajunge în anul 1992 în SUA la Grinnell College. Oricum, bag seamă, la 20 de ani avea mai mult curaj şi ambiţie decât în momentul din 2020 în care s-a ascuns în baia Parlamentului de frică să nu fie nominalizat premier. Că, vă daţi seama cum e să-ţi iei traista în băţ, să iei “rata” din sat până la halta din comună, să ajungi la Bucureşti pentru a lua avionul de State şi a te duce în mijlocul necunoscutului capitalist, să te faci om cu şcoală? Ce de bani pentru “rată”, tren, avion, un suc “Tec” de la dozator, o atenţie, o măslină, un “adibas” să încalţe băietul la liceu, un ban de scos fetiţele americance la o “colă” şi un “burgăr”
Dar, din câte vă mai aduceţi voi aminte din celebrii ani ’90, câţi aţi avut şansa să treceţi graniţa măcar până la vecini? Sau să aliniaţi banii să ţineţi la colegiu în “State” ditamai târlanul de 20 de ani timp de 3-4 ani, plus cei măcar 1 sau 2 ani pentru un master şi un doctorat la Iowa State University? Cert este că în 1997 Cîţu este deja, conform CV, lector la instituţia unde se masterea şi doctora.
Anii ’90 ai României abundă de plozi cu potenţial a diverşi plecaţi la studii în “State”, cum prin anii ’50, apoi ’70 ai secolului trecut aveau plăcerea de a studia la Moskova bunicii sau părinţii lor. După Decembrie 1989, s-au schimbat fundamentele educaţiei aleşilor sorţii din România. De la materialism-dialectic cu cleştişor de smuls unghiuţe, s-a trecut la capitalism de cumetrie speculativ cu devalizare.
Cîţu, de braţ cu amicul său Isar (soţul madamei PNL Gorghiu) şi Radu Graţian Gheţea, era să ne bage în încetare de plăţi printr-un atac speculativ asupra rezervelor valutare, făcut în 2008. Pe atunci Cîţu era economist sef al ING şi a fost unul dintre cei mai activi participanți la acest atac speculativ pe leu. Atac în urma căruia toți trezorierii băncilor care au participat au fost îndepărtați, inclusiv Florin Cîțu.
A fost “just business”, un atac speculativ asupra monedei naţionale, prin care cei care deţineau valută au încercat să scadă cursul de schimb prin tot felul de tranzacţii pe piaţa valutară interbancară, ca apoi cu valuta deţinută să cumpere mai mulţi lei. Şi era cât pe ce să le iasă, dacă nu interveneau dealerii de la BNR cu sume imense de valută, ca să contracareze atacul speculativ.
“Reorganizarea” pe care a făcut-o, de un an de când este ministru în Ministerul Finanţelor, a fost cât să scape de câţiva directori care îl incomodau în planurile pe care le avea cu schimbarea conducerii CEC Bank şi cu un proces al familiei sale de retrocedare de terenuri în Transalpina. Dar soarta fu cruntă cu ministrul, pentru că fix “incomozii” care-l incomodau în acţiunile sale abuzive au câştigat procesele pe care le-au intentat împotriva acţiunilor sale şi au revenit în funcţii. Apropos, procurorii DNA încă le dorm, sau adună material pentru când va veni ordinul de mătrăşire?
De când e ministru de Finante, Cîţu refuză să aplice o hotărâre judecătorească executivă din unul din procesele pierdute. Fapta, refuzul de aplicare a hotărârii judecătoreşti, le reamintesc procurorilor care dorm pe picioare, este ilegală. S-a depus şi o plângere penală, dar cum tocmai au fost alegeri şi s-a făcut o nominalizare, Procuratura mai aşteaptă.
Ce este interesant în ceea ce-i priveşte pe oamenii politici din România, este că atunci când sunt în opoziţie au curaj, au francheţe, pronunţă adevăruri incomode, cer măsuri ferme, fac analize tăioase şi, deseori, corecte.
Când ajung la putere, încep să practice tactică şi strategie. Cu un ochi în sondaje şi altul la electorat, interesul poartă fesul. Consultanţii politici le cer să nu mai zică nici pâs despre cutare grup care i-ar putea penaliza electoral, creditorii le dictează să se asigure că finanţele sunt în ordine şi că guvernul este un bun platnic, “sponsorii” îşi cer parandărătul înapoi… Şi, în tot acest timp, imensul aparat birocratic trebuie hrănit fără sincope pentru a nu începe să mârâie.
Politicianul lucid şi tăios din opoziţie ajunge la putere apărătorul sistemului ticăloşit pe care îl critica ieri. Ajuns în vârful sistemului, realizează că scurta lui glorie dureaza cât i se dă voie dacă e cuminte şi mănâncă “mumos” tot ce i se pune în faţă. Instrumentând puterea, devine instrument al acesteia.
Puterea subjugă. Asta ar fi o problemă. A doua e că la putere ajung numai impostorii şi/sau şantajabilii. Ipocriţii şi slabii de coloană.
Şi, gata!