Atunci când se întâmplă lucruri la care nu te aștepți să se întâmple, adevărul este că nu știi cum să reacționezi. Ai în cap variabile, dar surpriza ți le anihilează pe toate. S-a anunțat cu surle și trâmbițe mărirea considerabilă a salariilor medicilor, cu toții am văzut scrise niște cifre în dreptul acestora, cifre care ni se păreau cumva nerealiste. Ca oameni trecuți prin viață și care implicit am auzit multe vorbe de-a lungul timpului, le-am privit în consecință cu scepticism. Ok, o să aibă medicii salarii de peste 4.000 de euro că în Germania? Sincer, n-am prea crezut.
Cum spuneam mai sus, viața ne oferă surprize până și nouă cei care suntem convinși că le-am “fumat” pe toate. Puși în fața unei evidențe, a reacționat fiecare după cum l-a dus capul. Și aici nu mă refer la talibanii care au creierul impregnat de lozinci politice, precum alcoolicul de doza lui, ci mă refer strict la oamenii obișnuiți.
Am văzut că multă lume a fost de părere că, e bine frate să aibă doctorii salariu mare, că așa n-o să mai plece afară după ce se specializează acasă. Poate o să avem și noi specialiști în spitalul nostru de provincie, poate n-o să mai fiu nevoit să merg cu tariful în plic, poate nu e rău.
Dar a venit apoi un val de indignați, nu știu dacă mare sau mic valul, dar cu siguranță, extrem de vocal: pesedeul, Dragnea, ciuma roșie, o să ajungem la sapă de lemn, cum e posibil să avem așa salarii în România??? În fine, cunoașteți refrenul. Bun. Să fim înțeleși. PNL, USR, PMP, Maica Precista, Zâna Măseluță, Dracula însuși dacă guvernau toți laolaltă România azi când facem vorbire, aveau de făcut o alegere: vrem să mai avem medici specialiști în România, sau nu mai vrem asta și închidem spitalele, clinicile și ne tratăm cu toții cu ceai de cimbrișor și sfinte moaște? De ce spun asta? Pentru că orice statistică, din orice parte a baricadei o luăm, ne dă același rezultat: medicii emigrează masiv, merg la lefuri decente, oamenii pregătiți nu mai acceptă salarii de femeie de serviciu și nici umilința plicului strecurat complice în buzunarul halatului.
Așadar cine ești tu, vocalule care te oripilezi că un neurochirurg e plătit aproape pe măsura a ceea ce face? Eu, care sunt parte din sistemul sanitar, te-am identificat. Pentru că viața e plină de surprize, nu-i așa? Ești exact păduchele care ignoră pacienții care stau la rând la medicul de familie și intră în cabinet cu aerul stăpânului de sclavi pe domeniul său. Ești cel care intră în farmacie și împinge fizic doamna mai în vârstă care urmează la rând iar mai apoi are pretenția ca farmacistul să-i acorde lui o jumătate de ora învârtind suplimente alimentare și cerând explicații pe care nici nu le ascultă, nici nu le înțelege. Ești tu cel care ții morțiș să iei medicamentele pe care le-a luat prietenul tău, deși farmacistul îți explică faptul că făcând asta, o să crape inima-n tine, boule! Ești ăla care atunci când farmacistul refuză să-ți elibereze un medicament pentru care e necesară rețeta începe să urle: ȘTII CINE SUNT EU??? O să fii uimit ipochimene. Uitându-ne la tine, văzând cum îți tratezi soția când îndrăznește să emită un sunet, privindu-te cum te incorzi, rezultatul fiind doar un abdomen mai vizibil, chiar știm cine ești. Da, ești omul ăla pe care lipsa personalității și umilința genetică, viața, dar mai ales sistemul te-a ales drept slugă devotată. În puținătatea minții tale tu chiar ți-ai creat iluzia că ești cineva. Și nu vei accepta veci pururi că niște alții pe care-i considerai slugile tale să-ti fie pecuniar superiori. Pentru că la tine totul se rezumă la asta. Da, știu cine ești: tu ești exemplarul acela toxic, din cauza căruia mulți compatrioți au decis că țara asta este indezirabilă și au plecat. Ești ăla care aruncă gunoiul pe geamul mașinii, care ignoră rândul, care conduce beat și lovește oameni pe trecerea de pietoni. Tu vocalule ești cel care e convins că legea e pentru fraieri, dar dacă trebuie și e musai ieși la miting pentru legile justiției, de care oricum ți se rupe și oricum nu e treaba ta. Dar ai capacitatea de a aduce alți fraieri care depind cumva de tine. Ești utilizabilul de serviciu, ești ăla care rezolvă tot, ești potentul democrației originale. Tu faci parte din acea pecingine care a acaparat țara asta, tu ești răul acestei țări, dincolo de politicieni, guvernanți, parlamentari, vremelnice guverne, sau ce mai obișnuim să înjurăm noi zilnic.
Ai dreptate, nu exișți în paralel cu noi, nici tu, nici armatele tale de mesageri gălăgioși, frustrați și agramați. Eșți gândacul ce-și caută culcuș în miezul vieții. Pentru că vrei să trăieșți în mister, ți-ai trântit periodic zomotul meschin- perpendicular pe orice șansă a noastră. Ți-ai hrănit boala cu medici sau cu orice alt grup profesional ce a pus inteligență, efort și credibilitate în domeniul său de activitate. Dar tu tot un gândac ai rămas, și TU o știi mai bine decât noi, și oricât te-ai învârti printre picioarele noastre, știi că vei nimeri cândva sub greutatea bocancului celui vertical, tu și tot neamul tău de gângănii mici, flamande și servile. Geometria îți va fi fatală, gândacule pentru că și ea e parte a construcției, dar tu ignori asta pentru că mai întâi ți-ai devorat strategii. Ridică-ți antenele și caută, caută ca de obicei găuri, grote și cotloane… pentru tine doar, ai tăi vor rămâne să restituie, că întotdeauna, zdrențele pe care le-au rupt, la ordin, din viață noastră, zdrențe în care nu își mai învelesc de ceva vreme decât neputința și pofta de a marginaliza oamenii buni…