O Românie întreagă este blocată cu o discuţie despre isterie şi nimic: a fost, sau nu a fost? Fraudă la Sectorul 1.
Iată că, după Enigma Otiliei, avem „Şoferul lui Tudorache”. O enigmă la fel de mare.
Noul „Big Foot” este acest şofer al lui Tudorache din Sectorul 1. Există imagini filmate, dar nimeni nu ştie dacă a fost, sau nu a fost el. Imaginile sunt neclare. Dar există urme pe saci…
A fi, sau a nu fi şoferul lui Tudorache? – aceasta-i întrebarea.
Şi ne putem juca în caramboluri pe această temă până punem România în carambol (şi nu de biliard, deşi, mai încolo, am să vă explic şi asta): „Mais, ou sont les chauffeurs d’antan?”
Şi, ca o parafrază la zicerea despre „cine umblă la borcanul cu miere îşi linge degetele”: cine umblă la sacul cu voturi, îşi mai doseşte câteva.
Totuşi, cine a aruncat cu sacul pe dulap?
Când este un aşa inutil zgomot de fond public, pe fondul coborârii orizontului de aşteptare al populaţie faţă de ce ar trebui să facă politicienii pentru ei în loc să-şi pună fustele în cap, experienţa îmi spune că aceştia din urmă au ceva interese de ascuns. Vor să dea circ, fără pâine.
De fapt, adevărata întrebare este: cine a aruncat pisica moartă şi, mai ales în poarta cui?
Fac un scurt popas să vă ridic vălul de pe ochi în ce priveşte cum se laudă Orban cu ce idee bună a avut el, pe persoană fizică, să-l propună pe Nicuşor Dan candidat comun al dreptei de stânga din Bucureşti.
Nu Orban a avut „ideea salvatoare” ca Nicușor Dan să fie candidatul comun al ”dreptei unite”, ci PMP. Când? În 25 februarie 2020. Pe vremea aceea USR nici măcar nu dorea să audă de Nicușor Dan, iar PNL încă se scobea după un candidat, Rareș Bogdan fiind unul dintre potențiali. Oricum, USR l-a fentat cât a putut pe Nicușor Dan și îl propunea candidat pe Vlad Voiculescu. Vă amintiți, sper?
Aşa că, Nicuşor Dan – şi admir acest gest de onestitate – a decis azi să coopteze în alianţa pentru Consiliul General al municipiului Bucureşti şi PMP. Mult mai uşor va putea administra şi eventualele aroganţe şi cereri peste măsură ale celor care se cred majoritari şi învingători: Partidul Naţional Liberal.
Opinez că Nicuşor Dan abia aşteaptă să arate că el este „independent”, fix cum a susţinut şi declarat permanent.
Opinez că Clotilde Armand de abia aşteaptă să fie validată la Sectorul 1 ca să-i ia gâţii lui Dan Barna. Mai ales că, deja, imberbul mintal Andrei Caramitru a început să facă scandal că scorul obţinut de Barna-Cioloş la locale este prost, extrem de prost, raportat la europarlamentare. Chit că compară mere cu struguri acri.
Opinez că cei doi, „Clocotilda Alarmand” şi „Plicuşor Dan”, de abia aşteaptă să-şi recupereze partidul din care au cam fost alungaţi.
Va curge sânge şi în această încropeală politică: „robespierismul” şi „iacobinismul” este în sângele lor.
Între timp, pentru a confirma că, totuşi, această încropeală de partid USR-PLUS e făcută cu oameni cam infantili politic, primarul lor de la Alba Iulia, în prima lui conferinţă de presă a avut ca subiect consultarea publică pe care USR-PLUS o va face în stradă, printre cetățeni, pentru a decide cu cine va face majoritatea în Consiliul Local Alba Iulia: ori cu PNL ori cu PSD.
Bă, eşti prost? Sau nebun?
Adică despre ce s-a votat în 27 septembrie, cumva despre plăcuţele suedeze pe care are să şi le ia PNL de la USR-PLUS?
Între timp, PNL şi PSD vor să valorifice, în interes politic personal, valul de COVID-19. Suntem în a treia zi cu peste 2100 de cazuri de pozitivi noi depistaţi – din păcate apar tot mai mulţi copii în şcoli. Dacă pentru PNL situaţia este acum normală şi sub control, numai bună să ţinem alegeri şparlamentare în decembrie anul acesta (după ce ne-au închis în case şi ne-au amendat, inclusiv cu pumni în meclă la numai 200 de cazuri), PSD îşi face calculul că ar avea mai mult de câştigat din proasta gestionare a epidemiei undeva prin martie 2021.
Peste toate acestea se trezeşte şi şeful DNA, Crin Bologa, să vorbească public despre câte dosare cu politicieni are în pregătire. Fără număr, un coşmar.
M-a sunat Mihai Eminescu şi mi-a zis: „Sunt în clasa politică nişte răi şi nişte fameni”. L-am asigurat: „Domnule Luceafăr, lăsaţi, rezolvăm noi cumva…” M-a felicitat şi a zis: „În două temniţi large, cu de-a sila să-i aduni”. I-am promis că… CEEE?! Ia, stai puţin, că acuma mă prind… temniţi?! Ăsta face jocul DNA? Da’, cine mai e, dom’le, şi Statul acesta Paralel de Eminescu?! – se treziră, lac de sudoare, liderii PSD. Avuseră un vis comun.
Un coşmar. Cum ar fi să mai amâne trezirea la realitate?
Şi, gata!