Amicii ziarului

Cherchez la femme!

Scenariul este demn de un film cu James Bond. Valize cu bani transferate de la oameni de afaceri spre lideri de opiniei și oameni de presă. Politicieni și ziariști corupți care acționează la comanda unor interese oculte. Instituțiile statului controlate de o minte diabolică, de un Maestru al Secretelor care ne supraveghează pe toți.

Scenariul povestit de Elena Udrea nu este extras dintr-un roman policier care are loc într-o țară bananieră, ci sunt povești din România „europeană și civilizată”. Este de necrezut că într-o țară democratică, unde drepturile și libertățile civice sunt respectate, președintele unui partid politic poate să îl acuze pe șeful serviciilor secrete că face și desface majorități parlamentare, că gestionează fondurile oneroase ale oamenilor de afaceri pe care „îi are la mână” și, mai mult, că ține sub controlul său mijloacele de informare publică.

Este portretul robot al unei societăți din America de Sud în anii ’70, sau, mai rău, imaginea colorată rozaliu a practicilor Securității comuniste. Dacă este adevărat ce spune Udrea, atunci situația este catastrofală. Într-adevăr „Serviciile” au scăpat de sub control, vorba ex-președintelui care a girat-o pe doamna Udrea. Când culegerea de informații, necesară pentru protejarea statului, ajunge să fie utilizată pentru controlul privat și economic, atunci avem de-a face cu o încălcare flagrantă a statului de drept, a principiilor democrației, a tot ce înseamnă o societate liberă.

Adeseori serviciile secrete utilizează tehnici de diversiune și infiltrare pentru a influența politica din țările pe care le consideră „vizate”. Așa a fost în cazul scandalului celebru când Günter Guillaume, secretarul personal al cancelarului Germaniei Willy Brandt, s-a dovedit a fi infiltrat ca agent al serviciilor secrete din Est, Stasi.

Însă când asistăm la implicarea serviciilor secrete în războiul politic intern, atunci vorbim despre ultima barieră înaintea dictaturii și autoritarismul discreționar. Elena Udrea afirmă public nici mai mult nici mai puțin decât că șeful serviciilor secrete de la noi dorește „puterea absolută”, că vrea să aibă o putere cel puțin egală cu cea a Președintelui! Existența unui „maestru păpușar” denotă potențialul unei forțe corozive, menită să pericliteze tot ce înseamnă procese decizionale ne-trucate, dialog public și schimb de opinii politice prin sistem electoral democrat.

Dacă e adevărat că țeful SRI poate cere retragerea unor informații de presă, iar acestea sunt eliminate atunci lucrurile sunt extraordinar de grave; dacă ofițerii SRI adună informații pe care șeful lor le utilizează pentru a șantaja parlamentari și pentru a crea politici în Parlament, este o catastrofă la nivelul democrației românești; dacă oamenii de afaceri de la noi circulă cu sutele de mii de euro în valize, pe care le livrează celor indicați de către serviciile secrete atunci nu mai avem economie de piață liberă. Când televiziunile, diversele institute de sondare a opiniei publice , chiar serviciile secrete sunt finanțate de oameni de afaceri care „duc bani la SRI” nu mai există nicio linie de demarcație între controlul polițienesc și libertate.

Dar faptul că într-o țară democratică un singur om poate avea „cheia” comportamentului social al politicienilor, magistraților, ziariștilor este de neimaginat. „Depozitarul secretelor”, stăpânul „scheletelor din dulap” nu mai este numai un personaj șarmant, coborât din cărțile lui Frédéric Dard. Cea mai gravă acuzație este aceea că șeful SRI a fost implicat în campania electorală și ca l-a susținut pe contracandidatul lui Victor Ponta, care îl amenințase cu demiterea. Consecințele sunt cutremurătoare. Asistăm la utilizarea intimidării și șantajul prin intermediul informațiilor secrete pentru obținerea de beneficii politice și economice. Este vorba despre poliție secretă, practici ale Securității lui Nicolae Ceaușescu. Controlul societății prin metode oculte, prin folosirea unor tehnici de supraveghere și prin intermediul unei instituții militarizate întrece orice limite. Utilizarea armelor serviciilor secrete împotriva propriilor cetățeni, care sunt plătitori de taxe și impozite care finanțează aceste servicii este reprobabilă.

Toate aceste acuzații nu vin din partea unor adepți ai „teoriilor conspirației”. Elena Udrea nu este doar un fost candidat la președinția României. Ea a fost în cercurile cele mai înalte ale puterii din ultimul deceniu. A avut acces la cele mai importante „secrete” din statul român, atât în calitate de consilier al președintelui Băsescu, cât și ca ministru în „Guvernul Băsescu”, sau candidat al „partidului Băsescu”. De fapt Elena Udrea descrie moștenirea socio-economică-politică a acestui tip de regim politic. El trebuie să fie demantelat.

Suspiciunile aruncate de politicianul PMP vor plana asupra serviciilor secrete de la noi, până când nu vom primi un răspuns public la toate aceste alegații. Este clar că doar controlul parlamentar asupra Serviciului Român de Informații este insuficient și că avem nevoie de o supraveghere suplimentară pentru buna funcționare a tuturor serviciilor secrete. Este nevoie urgent de o investigare independentă a activităților serviciilor secrete. Este obligatorie dezvăluirea conexiunil or dintre clasa politică, elitele economice și liderii de opinie ori jurnaliștii „acoperiți”. Toate acestea au devenit toxice pentru buna funcționare a societății noastre.

Președintele Iohannis are obligația morală și politică de a crea și impune regulamente și legislații care să împiedice proliferarea acestor practici. A face „o nouă politică” în această țară înseamnă nu doar a renunța la figurile politice ale trecutului. Este nevoie de garanții instituționale că practicile din trecut nu vor mai fi utilizate niciodată.

Așa cum s-au prăbușit zidurile Troiei din pricina unei Elene, întreg eșafodajul putred al sistemului politic românesc trebuie să se prăbușească sub impactul declarațiilor mai bine zis al denunțurilor Elenei Udrea. Până una alta, însă, ca în războiul Troiei, decimarea clasei politice actuale continuă, sub oblăduirea DNA. În curând nu vom mai avea bazin demografic pentru politicieni, golirea artificială prin intermediul justiției va duce foarte rapid la reducerea numărului de parlamentari la cifra magică de 300, în mod spontan. Nici nu e sigur că vom mai avea doritori pentru funcții politice și publice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *