Centrul de Îngrijire și Asistență Cluj-Napoca este un exemplu demn de urmat de toate centrele din țară. La doar câteva minute de centrul Clujul, într-o clădire construită în 1877 locuiesc 105 persoane vârstnice cu handicap, care susțin că fac parte dintr-o mare familie bine îngrijită.
Conform legii, vârstincii care fac parte din centrul de stat plătesc 900 de lei pe lună/persoană. În cazul în care pensia este insuficientă, pacientului îi rămâne 30% din pensie ca bani de buzunar, restul fiind completat de către rudele de gradul I, desigur, dacă există. În Centrul de Îngrijire și Asistență din Cluj sunt și 15 rezidenți fără venit, care nu plătesc nimic.
„Dacă nu au destui bani păstreaza 30% din pensie și restul se dă. Rudele de gradul I plătesc diferența în funcție de venitul pe care îl au. Există niște bareme, dacă au plătesc, dacă nu, nu. Cheltuiala medie cu un singur asistat pe lună, anul trecut a fost de 4130 lei. Diferența dintre ce plătesc ei și cheltuala reală este de la bugetul Consiliului Județean ca măsura de protecție pentru persoane cu handicap”, explică pentru Ziar de Cluj, Liviu Popa de la Centrul de Îngrijire și Asistență Cluj-Napoca.
Dintre cei 105 rezidenți care sunt ingrijiți la centrul de stat, 30 sunt imobilizați la pat, încă aproximativ 40-45 au nevoie de suport permanent, iar ceilalți au capacitatea de autoservire relativ păstrată. Deși ne-am fi așteptat la un număr mult mai mare, în medie doar 1% au părăsit Centru de Îngrijire.
Făcând un scurt tur al „casei” vârstnicilor, i-am găsit pe aceștia făcând exerciții de kinetoterapie alături de studenții de la Facultatea de Sport.
La capitolul mâncare și curățenie totul este bine pus la punct. Holurile și camerele sunt bine întreținute, iar mâncarea este consistentă chiar și în zilele de post.
Ce spun pacienții despre serviciile primite
Un pacient ne povestește cum posibiltățile pe care Centrul de Ingrijire i le oferă, depășesc cu mult oportuntățile de acasă.
„Sunt de 16 ani aici, am vechime. Am multe probleme de sănătate, mai repede spun ce nu am. Am avut un accident în urma căruia a murit soția și am rămas singur. Să stai singur e greu: și din punct de vedere financiar și din cauza problemelor de întreținere.
Aici formăm o familie și sunt foarte mulțumit de cum sunt tratat aici.
Mâncarea este foarte bună, problemele medicale și sociale ne sunt rezolvate. Singurul inconvenient este că suntem mai mulți în cameră și băile sunt situate cam departe pentru noi.
Însă cea mai importantă problemă de care suntem tratați este cea medicală.
Acasă noi nu avem posibilitatea de a primi asistență medicală 24 din 24 de ore, după cum beneficiem aici. Eu am stat și singur, dar a fost foarte greu. Nu am avut posibilitățile de aici. Personalul este foarte bine pregătit, iar o vorbă bună, primită din partea asistentelor, face mai mult decât o pastilă”, povestește un rezident.
O altă doamnă și-a găsit liniștea de 15 ani în Centru de Îngrijire: „Mă simt foarte bine aici, personalul se poartă foarte frumos cu noi. Sunt foarte mulțumită în ceea ce privește grija pe care și-o fac pentru noi”.
Camerele prea aglomerate, băile prea îndepărtate
Totuși, Centrul de Îngrijire și Asistență nu este lipsit de probleme. Camerele sunt prea inghesuite, iar băile prea îndepărtate.
Într-o cameră sunt nevoiți să stea chiar mai mult de patru bolnavi, aspect ce nu le oferă intimitate. Poziționarea băilor destul de îndepărtate față de cameră poate să fie o problemă destul de mare pentru cei care se deplasează foarte greu.
„Singurul incovenient al lor este spațiul, stau mai mulți în cameră”, spune una dintre asistente.