Filosoful și eseistul român Mihai Șora, în vârstă de 102 de ani, a participat sâmbătă seară, la Cluj-Napoca, în cadrul festivalului Internațional de Carte Transilvania, la un dialog cu publicul, oamenii întrebându-l cum a ajuns să împlinească un secol de viață și să se păstreze atât de lucid, care a fost cea mai „neagră” zi din viața sa și care a fost relația sa cu cărțile.
Scriitorul a povestit că trei dintre bunicii săi au atins vârste apropiate de 100 de ani, ceea ce ar putea explica vârsta sa înaintată. Întrebat de o tânără dacă ar mai trăi încă 100 de ani dacă s-ar putea, Mihai Șora a răspuns râzând că, dacă i s-ar mai da, i-ar „trăi cu mare drag”.
Cei prezenți i-au pus scriitorului întrebări despre viața sa, despre cum a trecut peste anii comunismului, de ce a ales să se întoarcă din Franța pentru a trăi din nou în România, dar și întrebări care vizau noțiuni precum iubirea, adevărul sau frica. Mihai Şora consideră că iubirea, în formele ei cele mai diverse, trebuie să ne acompanieze viaţa de la început până la sfârşitul ei. Mihai Şora a declarat, sâmbătă seara, la Cluj, că iubirea îmbrăţişează din capul locului întreaga lume.
”Iubirea, în formele ei cele mai diverse, este un lucru care trebuie să ne acompanieze viaţa de la început până la sfârşitul ei. Există în fiecare viaţă atâta lumină cât capacitate dai iubirii. Iubirea îmbrăţişează din capul locului întreaga lume”, a spus Mihai Şora, care mai târziu a adăugat că, la vârsta sa, a ajuns să nu mai aibă frici.
Filosoful a vorbit şi despre Constantin Brâncuşi, căruia i-a vizitat atelierul din Paris de mai multe, ocazii în care sculptorul i-a oferit explicaţii despre lucrările sale.
”Întâlnirile mele cu Brâncuşi sunt lucruri de neuitat pentru mine. Fapt este că am fost primit cu o mare cordialitate şi m-am simţit acasă în atelierul lui pentru că m-a înconjurat cu o mare căldură. Atelierul lui era foarte îngust. Orice fel de obiect care trebuia să fie văzut, era foarte greu să te învârţi în jurul lui, ca să îl vezi din toate părţile, aşa că el avea un fel de roată care se învârtea pe baza unui mecanism electric care era comandat de la distanţa potrivită şi sculptura pe care trebuia să o vezi o punea acolo ca să fie văzută din toate părţile. În timp ce ea se învârtea, el stătea şi îţi spunea la ureche tot ce trebuia să ştii ca să înţelegi, din punct de vedere profesional chiar, sculptura pe care o vedeai”, a spus Mihai Şora.
Publicului i-a fost prezentat înaintea dialogului de sâmbătă seara și un film documentar realizat de soția sa, Luiza Șora, în care Mihai Șora vorbește despre diferite teme mari ale omenirii, despre copilărie, iubire, sau credință. Montajul de numai 30 de minute face parte dintr-un documentar mai lung, de două ore, numit „În căutarea muntelui vrăjit”, o compilație, după cum a explicat Luiza Șora, între titlurile cărților lui Marcel Proust și Thomas Mann, „În căutarea timpului pierdut” și „Muntele vrăjit”, dar cu care filmul nu are nicio legătură, a mai spus realizatoarea documentarului.
Mihai Șora a primit sâmbătă, în cadrul FICT, și un premiu pentru întreaga carieră.
Născut ca fiu al unui preot ortodox în 7 noiembrie 1916, la Ianova, județul Timiș, Mihai Șora este un filosof și eseist român. Din 24 octombrie 2012 este membru de onoare al Academiei Române. A studiat filosofia la Universitatea din București (1934-1938) și i-a avut ca profesori și pe Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu, iar la seminar l-a avut ca asistent pe Mircea Eliade. De-a lungul vieții sale, Mihai Șora a cunoscut multe personalități ale culturii românești, despre care a scris sau vorbit cu diverse ocazii.