Ceaiul adevarat

In acceptia generala, cuvantul “ceai” se poate referi la orice bautura din plante, cum ar fi florile sau frunzele de tei, menta sau musetel. In limbajul de specialitate amestecul de plante medicinaleste numit tisanes sau infuzie de plante.

Adevaratul ceai provine insa de la frunzele, tijele si mugurii plantei Camellia sinensis. Fie ca preferati ceaiul negru, verde, alb sau oolong (care se situeaza intre ceaiul verde si ceaiul negru), toate varietatile isi au originea in acelasi arbust - Camellia sinensis.

Diferenta dintre ceaiuri este data de modul de procesare. Ceaiul verde (cel mai eficient!) este facut din frunzele care sunt uscate imediat dupa culegere, iar frunzele folosite pentru ceaiul negru sunt fermentate dupa culegere, diminuandu-se astfel polifenolii. Cele de ceai oolong sunt fermentate putin timp. Frunzele de ceai alb nu suporta nici un proces de oxidare si sunt ferite de soare pentru a nu produce clorofila.

Un consum zilnic de ceai verde protejeaza organismul de cresterea colesterolului rau responsabil de aparitia depozitelor de grasime pe peretii arterelor si implicit a bolilor cardiovasculare. Puterea antioxidanta a ceaiului verde este de 100 de ori mai mare decat cea a vitaminei C si de 25 de ori mai mare decat al vitaminei E.

Istorie culturala

Camellia sinensis este originara din partea de nord a Chinei, in urma cu 5000 de ani. De acolo, ceaiul si-a croit drum spre nord-estul Indiei, sud-vestul Chinei si Japonia (805 e.n.). Textele vechi de medicina din China si Japonia vorbesc despre calitatile medicale ale ceaiului, printre care proprietatile stimulative, vindecarea umflaturilor, potolirea setei, lecuirea indigestiei, a bolii Beri-Beri, prevenirea starii de extenuare si imbunatatirea functionarii aparatului urinar si a creierului.

Primele importuri de ceai au fost facute de negustorii portughezi si arabi in secolul al XVI-lea, iar in veacul urmator de misionarii iezuiti. In 1619, negustorii olandezi din campania Indiilor au inceput sa-l aduca sistematic in Europa. Ceaiul facea concurenta cafelei si bauturilor alcoolice, dar din 1657 au luat nastere localuri unde accesul le era permis numai barbatilor si in care se vindea ceaiul ca bautura medicinala buna impotriva migrenelor, somnolentei, letargiei, paraliziei, ametelii, epilepsiei, colicilor, pietrelor la vezica biliara si chiar impotriva tuberculozei. Vanzarile au crescut si in cafenele, care pot fi considerate sediile primelor cluburi englezesti, pentru ca aici, platind un penny, puteai sa cumperi un ziar, sa bei ceai si sa faci conversatie. Rusia a cunoscut ceaiul in 1618, dupa ce unul dintre imparatii dinastiei Ming din China l-a oferit cadou tarului Mihail I.

In 1662, Catarina de Braganza a introdus aceasta bautura chinezeasca la Curtea Angliei, unde s-a bucurat imediat de mare succes. In Anglia secolului al XVIII-lea, ceaiul era consumat in cantitati mari, ca bautura nationala destinata in special nobilimii. Consumul semnificativ i-a imbogatit pe importatori; pentru a frana puterea lor economica din ce in ce mai importanta, guvernul a impus o taxa exorbitanta pe comertul cu ceai, atat in tara, cat si in colonii. Tensiunile dintre Coroana engleza si negustorii anglo-americani s-au accentuat, culminand, in 1773, cu “Boston Tea Party” si cu inceputul razboiului de succesiune american. In 1904, ceaiul cu gheata a fost servit la Targul Mondial de la Saint Louis si de atunci este o bautura foarte populara.

Principalii cultivatori de ceai din lume sunt India, China, Kenya, Sri Lanka, Indonezia, Turcia, Taiwan, Japonia, Nepal si Bangladesh.

De ce sa consumam ceai?

Ceaiul energizeaza, prelungeste viata si trateaza multe afectiuni. “Mai bine trei zile fara mancare decat o zi fara ceai!” – asa spune un proverb chinezesc despre acest elixir a carui prima certificare privind efectele sale benefice dateaza din anul 1211, cand calugarul Eisai a elogiat ceaiul verde in cartea “Mentinerea sanatatii prin ceai”. Iata cateva motive sa transformam consumul lui intr-un obicei cotidian:

-    Ceaiul verde are in compozitia sa vitamine si minerale cu un rol esential in buna functionare a organismului: fosfor, mangan, sodiu, fluor, potasiu, fibre (regleaza tranzitul intestinal), flavonoide (regleaza sistemul hormonal), vitamina A (intarzie imbatranirea), vitamina C (sporeste capacitatea de aparare a organismului), complexul vitaminic B (ajuta la regenerarea celulelor organismului).

-    Polifenolii antioxidanti continuti de ceaiul verde numite catheine, inhiba unele tipuri de cancer, mai ales cele de prostata, pancreas, ovarian, pulmonar, de colon si rect. Ceaiul verde protejeaza pielea de razele soarelui.

-    Studii in curs de desfasurare (inca neconfirmate!) sugereaza ca atat ceaiul verde, cat si cel negru ajuta la reducerea riscului aparitiei bolilor de inima prin imbunatatirea functiei endoteliale (pastrarea arterelor deschise pentru a permite o mai buna circulatie), la scaderea tensiunii, reducerea colesterolului total si prevenirea transformarii colesterolului LDL in forma sa negativa.

-    Preparat sub forma de infuzie sau capsule, ceaiul verde, prin actiunea sa stimulatorie si efectul diuretic, trateaza epuizarea nervoasa si obezitatea.

-    Alaturi de programul alimentar stabilit, consumul de ceai verde asigura slabirea, pentru ca tine sub control pofta de mancare, detoxifica si, in acelasi timp, asigura o digestie eficienta.

-    Are efect puternic asupra virusului gripei, eliminandu-l din corp, iar baut regulat, imbunatateste starea bolnavilor de HIV. O infuzie de ceai verde rece aplicata extern poate calma inflamatiile.

-    Desi prea multa cofeina poate dauna sanatatii oaselor, un studiu a descoperit ca femeile mai in varsta care au baut ceai au avut o densitate mai buna a oaselor decat cele care nu au consumat ceai.

-    Un studiu de cercetare sustine ca ceaiul negru, verde si oolong creste activitatea insulinei de aproximativ 15 ori, in urma testelor pe celule grase de la sobolani.

-    Avand in compozitia sa fluorina, ceaiul verde scade riscul aparitiei cariilor dentare cu circa 50 %.

-    Prin substantele antioxidante continute, ceaiul verde ajuta la pastrarea aspectului tanar (riduri, cearcane, acnee) si finetea pielii.

Dar exista si contraindicatii a consumului de ceai, bine de stiut. Baut seara si intr-o cantitate mare, ceaiul verde produce insomnie, constipatie, indigestie si agitatie din cauza excesului de cofeina. Din aceste motive, fiecare persoana ar trebui sa-si dozeze portia in functie de efortul facut si de gradul de toleranta la cofeina si teina. De asemenea, ceaiul verde scade absorbtia fierului si trebuie evitat de cei cu valori scazute ale acestuia.

Secrete in folosirea ceaiului

Toate varietatile de Camellia sinensis sunt disponibile sub forma de frunze sau pliculete. Dintre toate formele de ceai, cel instant contine cantitatea cea mai mica de catheine.

Ceaiul imbuteliat porneste de la niveluri foarte mici de flavonoide si tinde sa isi piarda calitatile in timp. Ceaiul decofeinizat este o optiune buna, desi contine cu 10 % mai putine substante fitochimice decat ceaiul cu cafeina.

Se pastreaza in locuri racoroase si intunecate, in recipiente inchise etans, cum ar fi borcanele de sticla. Ceaiurile verzi si albe sunt mai bune daca infuzia se face la temperaturi mai mici (aproximativ 80 ºC). Daca apa este prea fierbinte, frunzele se ard si lasa un gust amar.

Ceaiurile negre se infuzeaza la temperaturi mai ridicate, de 100 ºC. Ceaiul negru nu trebuie lasat in apa mai putin de 30 secunde si mai mult de cinci minute pentru a obtine aroma. 80 % din catheine este eliberata in aceasta marja de timp.

Nivelul de cafeina tinde sa fie mai mare in ceaiul din pliculete (cu cat e mai fin, cu atat elibereaza mai multa cafeina!), dar in mod obisnuit variaza intre 20 si 90 miligrame de cafeina la o cana de 250 ml, in comparatie cu cafeaua, care are intre 60 si 120 de miligrame.

Pentru dulceata sau mai multa aroma, in ceai se poate adauga miere, lamaie, zahar sau gem. Lapte in ceai? Compusul proteic din lapte numit cazeina poate reduce absorbtia catheinelor.
Foto: sxc.hu

Adauga comentariu