In vizor

Ce spune psihologul clujean Daniel David despre ”Generația Bumerang”

Formează generația Bumerang- cei care se duc la studii și apoi revin și locuiesc cu părinții. Sau pentru că vor să strângă bani de-un avans pentru primul lor credit din care să-și ia o casă. Sau pur și simplu pentru că nu-și permit să stea singuri cu chirie. Și sunt mulți. Sunt peste un milion de români cu vârsta între 29-34 de ani care stau cu părinții. Iar tendința este de creștere. Acum 20 de ani doar 3 bărbați români din 10- cu vârsta de 30-34 de ani- locuiau cu părinții. Astazi sunt circa 50%, arată datele INS transmise la solicitarea HotNews.ro

”Aceste practici apar atat la cei mai tinerii din Generatia X, cat si la cei din Generatia Y (Mileniari). Cauza principala este cea economica. La Mileniari se mai poate adauga o componenta psihoculturala, legata de faptul ca independenta/caracterul automom este usor mai redus decat la cei din Generatia X, astfel incat o astfel de practica este mai usor de acceptat psihologic. O astfel de practica poate sa aiba atat consecinte pozitive – ex. intarirea legaturilor intergenerationale -, cat si consecinte negative (ex. presiune asupra parintilor, amandarea autonomiei psihologice a copiilor, stari depresiv/anxioase a celor obligati sa renunte al autonomia initiala etc.)”, explică psihologul Daniel David, autorul ”Psihologiei poporului român”.

Pentru mulți dintre tineri aventura intrării în viața pe cont propriu se încheie rapid din cauza lipsei banilor de cele mai multe ori. Andrei este unul dintre aceștia. La cei 26 de ani ai săi, se mutase cu prietena lui în chirie. Amândoi aveau joburi și părea că totul merge bine. Doar că, după circa un an, Andrei și-a pierdut locul de muncă iar povara financiară a rămas pe umerii Izabelei. Ea plătea chiria, ea achita facturile de telefon, ea cumpăra mâncarea. Andrei își căuta de lucru dar nu voia chiar orice. După încă un an Izabela a pus piciorul în prag. Ori își ia primul job oferit, ori pleacă. Orgolios, Andrei și-a sunat părinții care firește, l-au primit înapoi. Mutarea înapoi la părinți are costuri psihice consistente atât pentru tineri cât și pentru părinții lor.

”Nu doar tinerii se simt mai prost, ci și părinții, întrucât aceștia (care au deja 55-65 ani) fac parte dintr-o generație care vrea și știe să se bucure de „a doua tinerețe”, drept care revenirea copiilor este resimțită ca un soi de invaziune a intimității câștigate”, explică un antropolog.

Vârsta la care tinerii români părăsesc locuința parentală este în creștere. De regulă, fetele se mută primele (potrivit Eurostat asta se întâmplă în jurul vârstei de 25,8 ani), după care pleacă și băieții (la 30,3 ani în medie). Și aceste praguri sunt în creștere. Dacă ne uităm la cum stau lucrurile în Europa, vedem că cel mai târziu pleacă din casa parentală maltezii, croații și macedonenii, iar cel mai timpuriu, nordicii (suedezii, danezii si finlandezii).

Vârsta la prima căsătorie crește și ea în România. Dela circa 26 de ani în 1990, la peste 33 de ani în prezent. Iar creşterea vârstei medii la prima căsătorie conduce la o creştere a vârstei la care româncele decid să aibă un copil și, foarte important, la reducerea numărului de ani în care este posibilă nașterea altor copii, cu efecte negative asupra indicelui conjunctural al fertilităţii
Decizia privind căsătoria se ia după ce procesul de instruire este complet, când tinerii sunt integraţi pe piaţa muncii şi au resursele materiale necesare pentru un trai decent în cuplu.

În spatele acestor statistici se află și prețurile locuințelor. După cum declarau reprezentanți ai băncilor comerciale într-un survey făcut de HotNews.ro, dacă în anii 2007-2008, vârsta medie a solicitantului unui credit ipotecar era de 27 de ani, anul trecut această medie a urcat la 34 de ani.

Nu este de mirare atunci că atât de mulți adulți tineri trăiesc acum cu părinții lor pentru mai mult timp, încercând astfel să strângă și bani pentru avansul pentru o locuință. În cazul fetelor, situația arată ca în graficul de mai jos:

În linii mari, în România trăiesc, potrivit datelor furnizate de INS circa un milion de tineri cu vârsta de 25-34 de ani care trăiesc cu cel puțin un părinte. Dintre aceștia, 700.000 sunt băieți (evident, restul fete). Potrivit datelor Eurostat, la nivel european ponderea persoanelor tinere (16-29 de ani) care trăiesc cu părinții a fost de 68,2%: la bărbați fiind de 73,3% și la femei de 62,9%, existând un decalaj de peste 10 puncte procentuale.

Cel mai mare decalaj a fost observat în Bulgaria 19,3 puncte procentuale și România 17,2 puncte procentuale.

Rezultatele unui sondaj făcut de Pew Research arată că, în ansamblu, 34% dintre adulții cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani, care locuiesc împreună cu părinții lor sau care se mută temporar din cauza condițiilor economice, spun că viața alături de părinți a îmbunătățit relația cu aceștia. Doar 18% spun că relația lor cu părinții s-a înrăutățit, iar 47% spun că mutarea nu a produs nicio schimbare.

Un alt studiu, publicat în revista Social Science & Medicine, arată altceva: copiii adulți pot fi o sursă de sprijin emoțional pentru părinții mai în vârstă, dar și o sursă de conflict și stres. În urma analizelor mai aprofundate, rezultatele par să indice faptul că întoarcerea la căminul parental a copiilor adulți poate fi asociată cu scăderea calității vieții părinților.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *