Nici după 12 ani de la intrarea în vigoare a legii care obliga asigurarea accesului pentru persoanele cu dizabilitati motorii în instituții publice, acestea nu s-au conformat. În Cluj-Napoca sunt instituții, unități școlare, medicale și juridice care nu au rampe de acces pentru persoanele cu handicap.
Printre instituțiile care restricționează accesul persoanelor cu dizabilități sunt și farmaciile. Chiar dacă unele farmacii s-au conformat legii, le-au făcut în așa fel, încât să fie imposibil de a fi utilizate. Rampele ori sunt prea abrupte, ori sunt pline de denivelări.
De bănci nici nu mai vorbim. De exemplu, pe Bulevardul Eroilor băncile și magazinele nu deține o rampă de acces pentru persoanele cu dizabilități, chiar dacă legea 448/2006 impune accesibilitatea persoanelor cu dizabilități în orice instituție. În Cluj-Napoca am putea face un slogan cu „existent în acte, inexistent în practică”
Articolul 62 al Legii 448/2006 spune că toate clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădiri de locuit construite din fonduri publice, mijloace de transport în comun şi staţiile acestora vor fi adaptate, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap.
Câte astfel de clădiri adaptate aşa cum legea stabileşte, aţi văzut? Sau, de câte ori nu aţi văzut rampe de acces atât de abrupte încât, fără o problemă locomotorie, tot nu v-aţi fi aventurat pe ele? Simplul fapt că există o rampă de acces nu prea respectă conceptul “Acces pentru toţi”, atât timp cât e inutilizabilă. Un exemplu de bătaie de joc din partea primăriei este rampa de acces din Mănăștur, din parcul de lângă podul Calvaria.
(Sursă foto: monitorulcj.ro )
Un alt exemplu este „rampa de acces”de la sediul CTP, făcută ca un munte. Un cetățean a sesizat imposibilitatea de a se folosi acea rampă de acces de către persoanele în cărucior.
„De câteva luni, nicio persoană imobilizată în scaun cu rotile nu a mai intrat în sediul CTP. Așa-zisa rampă pe care ar trebui să meargă este un „munte” prea abrupt, pe care aceste persoane nu îl pot urca singure. Conducerea CTP nu pare să fie interesată de această problemă. Așa-numita rampă, pe hârtie, este în realitate doar o pantă înclinată din beton, prea abruptă pentru cărucioarele cu rotile. Din cauza înclinației la 70 de grade este dificil, dacă nu imposibil și riscant de urcat cu un cărucior sau scaun rulant. Nu este de mirare că de câteva luni, la sediul CTP, nu s-a mai prezentat nicio persoană cu dizabilități locomotorii. Oamenii preferă să își rezolve problemele pe internet, să trimită pe cineva în locul lor sau găsesc o altă cale. Chiar și clujenii care se descurcă singuri în alte locuri din oraș, ocolesc sediul CTP”, scrie cetățeanul pe.politicipublice.ro
(Foto: politicipublice.ro )
Președintele Clubului Sportiv Lamont, despre accesibiltatea persoanelor cu dizabilități
Președintele Clubului Sportiv Lamont, Elisabeta Vuscan spune că orașul Cluj-Napoca stă mai bine decât restul orașelor din țară, dar trebuie recunoscute și minusurile.
„În Cluj, trebuie să recunoaştem ca in ceea ce priveste accesul persoanelor cu dizabilitati in institutiile publice, transportul in comun, accesul in Sala de sport Polivalenta, Arena Cluj ,banci, hoteluri comparativ cu alte orase ale Romaniei stam mult mai bine, dar în egală măsură, trebuie să recunoaştem şi minusurile.
În ceea ce priveşte transportul în comun pentru persoanele cu dizabilitati, în municipiul Cluj-Napoca da, există mijloace de transport adaptate, care au rampe, există staţii adaptate, exista doua microbuze adaptate care sun puse la dispozitia ONG- urilor care au activitati specifice pentru persoane cu dizabilitati iar costurile sunt suportate de Primaria Cluj Napoca. Exista rampe în instituţiile publice mai centrale; în restul judeţului ceva mai puţin. Există şi pictograme, şi covoare –pavajul tactil-, în intersecţiile mari există sonorizare specială, există semnale auditive, vizuale. Există şi hoteluri adaptate. Evident că nu toate. Există şi taxiuri adaptate. Există şi cabine de telefon adaptate, există si la banci sau farmacii rampe de acces dar nu la toate iar unele sunt total nefunctionale.
În general daca luam in considerare accesul persoanelor cu dizabilitati in principalele institutii ale Clujului, procentajul este mai bun decat in alte zone ale Romaniei, dar sigur inca mai este mult de facut.
Cauza principală pentru neadaptarea instituţiilor publice pentru accesul persoanelor cu handicap o reprezintă lipsa fondurilor necesare acestor investiţii. Obţinerea anumitor aprobări pentru realizarea lucrărilor de adaptare este foarte mult îngreunată de demersurile obligatorii şi costurile acestora. Unele clădiri sunt construcţii de peste 100 ani, fiind clădiri de patrimoniu a căror structură nu permite amplasarea unei rampe de acces sau lift”, declară pentru Ziar de Cluj, președintele Club Sportiv Lamont, Vuscan Elisabeta
Totodată, legea spune că autoritățile nu ar trebui să elibereze autorizaţia de construcţie, dacă nu se asigură liberul acces al persoanelor cu handicap. Cu toate acestea, conducerea Municipiului Cluj-Napoca închide ochii când e vorba de respectarea acestei legi.