Prin angoasa intelegem o frica mult mai adancita si, in acelasi timp, mai subtila. E un fel de teama care, adesea, se confunda cu o stare de anxietate: este strans legata de nevroza si cel atins de ea incearca mereu sa-i gaseasca o justificare.
Angoasele sunt de doua feluri: reale si nevrotice.
Vorbind despre angoasa reala, trebuie sa precizam ca ea nu are legatura cu nevroza. Un nevrotic nu este in mod necesar si angoasat, dupa cum o persoana angoasata nu prezinta neaparat si simptome nevrotice. Asta inseamna ca angoasa reala are intotdeauna un motiv care poate fi inteles. Cu alte cuvinte, e o reactie logica in fata unei primejdii reale si efective.
Dar oamenii nu sunt cu totii angoasati de aceleasi lucruri. Fiecaruia dintre noi ii este frica pe masura cunostiintelor si experientelor acumulate. Salbaticii se sperie de obiecte cat se poate de inofensive, apartinand lumii civilizate, in timp ce oamenii civilizati o iau la fuga din fata unui animal foarte pasnic din punctul de vedere al omului primitiv. Prin urmare, teama se naste dintr-o mare ignoranta.
Angoasa reala poate fi comparata cu senzatiile neplacute care insotesc despartirea nou-nascutului de pantecele cald si primitor al mamei: frica de necunoscut, anxietatea, teama de a trai, de a respira, de a-si tine respiratia.
La nivel inconstient, aceasta senzatie corporala dezagreabila s-a accentuat si s-a adaptat la organismul uman de-a lungul a mii de generatii. Cu alte cuvinte, asta inseamna ca nimeni nu se poate ascunde de angoasa, pe care, din acest punct de vedere, o impartasim ca animalele. Nu putem stii ce simte un animal salbatic in fata pericolului, dar stim bine ca nu ramane imasibil atunci cand apare ceva ce-i ameninta siguranta. Cand da fata cu primejdia, intreaga lui fiinta se pregateste sa fuga si pentru asta animnalul face apel la toare resursele de care dispune.
In schimb, angoasa de tip nevrotic corespunde cu o stare de anxietate fata de primejdii foarte vagi, de nedefinit, dar obsedante si care pot varia in timp, ca si cum individul ar trebui in mod neaparat sa se teama de ceva. Obiectul temerilor variaza, dar el exista mai ales ca o justificare a starii de alarma prin care trece persoana nevrozata.
Putem spune ca nevroticul traieste intr-o continua “angoasa a asteptarii” (sau “asteptare angoasanta”), ca si cum dintr-un moment in altul ar trebui sa i se intample ceva groaznic. Asta il imiedica sa duca o viata linistita si sa profite de clipele frumoase ale existentei. El se teme de fericire, deoarece, in mod instinctiv, considera ca orice satisfactie e temporara si menita unei disparitii rapide si, de aceea, se pregateste pentru dureri si suferinte.
Orice ocazie e buna pentru nevroticul angoasat: ziarele, discutiile cu prietenii, stirile de la radio, de la televizor, nefericirile si problemele celorlalti. El e mereu ingrijorat si, fiindca asteptarea angoasata in care traieste devine o adevarata angoasa, isi iroseste timpul chinuindu-se degeaba.
Ce senzatii fizice insotesc starea de angoasa? Un sentiment de apasare in capul pieptului, insotit adesea de dureri de cap; nervozitate, incapacitatea de a se concentra, transpiratia palmelor, palpitatii, lipsa de incredere in sine, senzatia de inmuiere a picioarelor, lipsa de pofta de mancare sau, dimpotriva, o foame continua, teama de a ramane singur, frica de intuneric. Evident ca angosatul nevrotic e in mod esential pesimist si isi vede viata in negru. El nu are niciodata vreo speranta si e convins ca nici problemele sale nu-si vor gasi solutia, nici bolile de care sufera leacul.
Angoasa poate sa inflenteze starea de sanatate a celui atins de ea. Multi medici sunt uimiti sa vada cati barbati si femei isi fac probleme din cauza unor stari de rau carora nu li s-ar fi dat altadata nici cea mai mica atentie. Numarul celor care se tem de o moarte subita e in continua crerstere. Pentru toti acestia, cea mai mica durere fizica e un semn de alarma si se reped la medic, desi nu au incredere in diagnosticul lui. Daca s-ar face o statistica, probabil ca am descoperi ca majoritatea bolilor au o origine psihica. Nu exista nici o metoda care sa poata invinge imediat aceste senzatii. Seninatatea e fructul unei indelungate ucenicii. Frica e atat de perfida, incat foarte usor sa o simtim chiar si cand, in aparenta, nu avem nici un motiv sa ne temem.
Traim intr-o lume generatoare de anxietati, de tensiuni si de ostilitate. Accesul la informatie ne face sa participam indeaproape la evenimentele cele mai atroce. Cunoscand toate nenorocirile care se petrec in jurul nostru cum am putea sa ramanem indiferenti si sa ne izolam in egoism? Iata de ce pare mai logic sa acceptam ca “normala” angoasa care, din cand in cand, e pusa in relatie cu toate pericolele despre care aflam. Insa e important sa nu ne lasam coplesiti si sa invatam sa traim cu propriile angoase, cu toate problemele pe care le implica. Pasul urmator consta in a nu ne plange deloc de ea si a ne baza pe resursele noastre ca sa privim cu speranta, incredere si bucurie fiecare zi pe care o traim.