Editorial

Ce copii frumi, pacat cas si deshtepti!

 

 

Copiii sunt vinovati? Asa ziceti? Dar ce spuneti daca eu zic ca singurii, dar singurii vinovati de rezultatele tinerilor care acum au dat bacul sunt doar parintii si profesorii? Uh, am pus degetul pe rana?

Vorbesc, evident, de cei 32,3% dintre absolventii de liceu care nu au reusit sa ia examenul de bacalaureat.

As tinde sa ma adresez asa cum am fost invatata: Stimati domni profesori, ….

Dar ma abtin. Pentru ca nu am nici cea mai mica urma de stima in mine pentru profesorii care timp de 4 ani de liceu au inchis ochii si i-au trecut dintr-un an intr-altul pe cei pe care nu au reusit sa ii educe. Timp de 4 ani, copiii astia au crezut ca sunt capabili macar de un 5. Iar la bac, hopa!, ca nu e chiar asa. De ce i-ati trecut? Daca i-ati fi lasat corigenti sau repetenti, ati fi fost siliti sa recunoasteti implicit, in fata consiliului profesoral, ca, de fapt, voi nu sunteti capabili sa transmiteti stiinta. In plus, e atat de confortabil sa nu va obositi la catedra si sa fiti proful ala care nu ne cere nimic. Dar nici nu da. Habar nu aveti ca doar numele profesorilor puternici vor fi tinute minte peste ani exact de acesti copii. Nu ale voastre, niste nulitati.

Iar parintii, care parinti? Care plang neputinciosi in fata copiilor? Care i-au lasat sa creasca ca pe niste liane? Care joaca rol de victime? Care nu stiu sa isi asume rolul de parinti? Care vor sa li se spuna pe nume pentru ca ei sunt exclusiv prietenii copiilor si uita sa fie si parintii lor? Care spun cat e ziulica de lunga: „Nu mai pot cu copilul asta!, nu vrea sa invete, toata ziua sta pe telefon, ii asigur tot ce vrea si, totusi….” sau “Nu il pot dezlipi de jocuri” sau “Nu face nimic in casa, dar nici macar nu ii cer asta”. Daca tot vreti sa le fiti doar prieteni, va aduc aminte ca si prietenia inseamna respect reciproc si satisfacerea dorintelor ambelor parti implicate in relatia asta. Nu cred ca ati tolera un prieten caruia doar voi i-ati plati berea si el niciodata. La fel si cu copiii: cereti si vi se va da! Nu fiti impotenti! Si mai ales nu in fata lor! Pentru ca firea umana e aceeasi la orice varsta: cum simte vulnerabilitate, cum gaseste fisura in care sa introduca santajul emotional.

Nu dati vina pe tehnologie, pentru ca, la nastere, neonatologul a taiat cordonul ombilical al copilului, dar nu a lipit in capatul buricului un smart phone. Voi v-ati cadorisit odraslele cu dispozitivele astea si bine ati facut. Dar, atentie ca acestea sa nu devina guvernantele de moda noua! Doar de voi depinde, nu de copil!

Habar nu aveti ce comori aveti in casa. Sunt frumoși și deștepți. Toți adolescenții. Explorati-i si exploatati-i! Eu ii iubesc. II vad ca pe niste cutii in care sunt indesate minuni, de pe care trebuie sa dai jos cate o coaja de teribilism sau de timiditate, ca apoi sa descoperi ce zace dedesubt, in ei. Sunt proaspeti si curajosi. Nu e voie ca 32% dintre ei sa devina niste pierde-vara! Daca nu merge scoala, invatati-i meserii. Masati-le coloana pana devin adulti de isprava!

Sunt acum la varsta cea mai generoasa. La care ofera inconstient si primesc infinit. O varsta la care inca ii mai puteti creste. Fiecare cum puteti. Unii cu carti mai multe, altii cu mai putine. John Locke spunea ca atunci cand venim pe lume, mintea noastra este un „empty cabinet” in care altii ne asaza informatie cu informatie. Nu ati asezat pana acum, incercati acum. O viata intreaga invatam, asa ca mai au timp si copiii astia. Daca vor fi niste ratati, pe voi va vor blestema. Daca vor creste, voua va vor multumi. Voua, parinti si profesori. Profii, analfabeti prea multi dintre ei, si-au pierdut sansa in fata lor odata cu iesirea din liceu. Dar voi, parinti, mai aveti o sansa. Iubiti-i. Si iubindu-i, le veti da ce e mai bun: timp, valori, educatie, vise, zambet pe fata si nu incrancenarea unui looser! Ei sunt minunati, dar voi nu ati stiut asta. Csf? Ai csf! Invata-i limbajul si vorbeste cu el pe limba lui!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *