Vouă nu vi se pare deloc suspect faptul că Ion Iliescu este singurul președinte post-decembrist pe care ”sistemul” îl lasă în pace ”la pensie” și nu-l deranjează nici măcar cu un dosar (alea cu Revoluția și cu Mineriadele sunt o bătaie de joc la adresa românilor)?
Tot ce târâm după noi la peste 30 de ani de la ”schimbarea de regim”, i se datorează: partide politice organizate ca grupuri infracționale, capitalism de cumetrie, servicii secrete care nu dau nimănui socoteală, o țară ruinată ca infrastructură, sănătate, educație șamd. Praful și pulberea, minciuna pe post de adevăr, învrăjbirea românilor cu românii, acestea sunt ”moștenirea” mandatelor sale.
Dar e lăsat în pace. Că a fost ”tătucul” binefăcător care a dat România pe mâna borfașilor și i-a lăsat să și-o împartă cum au vrut ei.
Restul președinților au sfârșit prost – cu imaginea distrusă, sau eșuați în sinecură de la ”securiști”,așa ca Emil Constantinescu căruia i s-a dat să-și ducă bătrânețile Institutul Levantului, alimentat de la buget. I s-a dat după ce a căzut la pace cu ”serviciile”, aruncând vina ”învingerii” sale pe mass media.
E greu să ajungi la Cotroceni dacă nu ți se pune contracandidat o mătură, dar e și mai greu să ieși onorabil de acolo. Că românii își respectă oamenii cu care umplu instituțiile statului numai până ce-i pun acolo. După care se trag de șireturi împreună.
Cea mai mare plăcere a taximetriștilor în 2000 a fost să nu oprească să-i ia comanda cetățeanului Emil Constantinescu (celui care-i pupau mâinile ca la moaște cât a fost președinte) – scenă repetată în buclă de protembeliștii care pretindeau că fac televiziune. Așa s-au ”răcorit” mitocanii că i-a dezamăgit ”Milică”, că s-a lăsat ”învins” de servicii. Dar ”serviciile” nu aveau ocazia să-l învingă dacă el era politician cu adevărat, nu păpușa unui grup de interese care pe față sugeau moralitate din Corneliu Coposu și Ion Rațiu, iar pe la spate jefuiau România. ”Umilică” a fost chipul și asemănarea acelor vremuri cică de ”schimbare”. A fost fațada celor mai dubioase privatizări, a celor mai oneroase cedări de suveranitate și suzeranitate a României.
La fel a pățit și Traian Băsescu. Pe el l-au învins serviciile prin familie și apropiați. Neamul prost care se lăuda la tot cartierul că e os ”băsesc” și celălalt neam prost, cel muieresc, care-și făceau mendrele economice dându-se conectate la altfel de ”os”.
Lui Băsescu nu numai că i-au ronțăit familia dimprejur depozitând-o la răcoare, ci i-au distrus și imaginea de dezavuator al Securității ca poliție politică. Toți scuipații dementozaurului Corneliu Vadim Tudor încasați în figură în plenul Parlamentului în timp ce citea documentul de condamnare a comunismului și a brațului său înarmat, Securitatea, ca poliție politică, nu se compară cu flegma primită de la CNSAS cum că ar fi fost turnătorul sistemului represiv român.
Oricum, președinte ca el nu o să mai avem.
Din ce-a pățit Băsescu cu ”pedeleul” confiscat de Blaga, a ajuns și Iohannis la concluzia că nu are cum să se bazeze pe o retragere onorabilă de la Cotroceni contând pe acel PNL care i-a netezit calea către cele două mandate de weekend prelungit la Cotroceni, întrerupt doar de concedii, vacanțe și vizite de ”lucru” cu ”Răvășitoarea”-i soție (ce de pe a cărei genunchi nu putea dezlipi limba lui Tăpălagă în primul mandat).
Partidul Național Liberal (așa cum a fost el cu PSD, în cârdășia tentativei de lovitură de stat din vara anului 2012), este și el un partid răsărit din rădăcina putredă a anilor 90, infiltrat de securiști și plozii acestora, un partid croit și confiscat în beneficiul celor care i-au fost șefi și camarilei, oameni crescuți la școala corpuției și a bătutului degeaba ”din clanță”.
Proaspăt debarcatul ”clănțău” Ludovic Orban este printre ultimii exponenți ”brătieni” (ce-am mai râs) – un ”liberal” de frunte al acestei școli de șmecherași politici care mimează seriozitate și responsabilitate în speranța că l-ar mai crede cineva că nu lupta pentru ciolan îl mână în luptă, ci principiile.
E și el un ”Căcărău” (că poate l-ați uitat pe Crin Antonescu), liberal prin Ordin de Zi pe Unitate.
Un astfel de partid cu un astfel de șef nu se poate reforma. Nu se va reforma nici cu Cîțu la șefie, dar măcar nu-i va îngreuna exit-ul de la Cotroceni lui Iohannis. Care vine și el cu bagajul lui de șantajabilitate – măcar una dintre casele din Sibiu s-a dovedit în Justiție că a fost obținută prin fals și uz de fals.
Așa că această criză (și eu v-am mai zis-o de când a început), i se datorează lui Iohannis sută la sută. L-a folosit pe Cîțu să scape de Orban. Tot pe Cîțu să scape de USR de la Justiție – de altfel, dacă ați fost atenți: ”Justiția nu este negociabilă ca minister”, rămâne moartă, coaptă, la PNL (Rareș Bogdan dixit).
Iar refacerea Uniunii Sărăcie Lucie cu PSD este doar încă un pas către un exit onorabil și trei ani de concedii întrerupte benefic de vacanțe. Asta îi oferă lui Iohannis un guvern puternic, stabil, cu o majoritate clară, care poate să opereze inclusiv asupra Constituției.
Bani sunt, sau au să vină: PNDL, PNRR (și ce alte acronime se vor mai inventa), dacă ”capitaliștii” de la PNL nu se calcă pe picioare cu ”cumetrii” de la PSD pe hoții și borfășeli ieftine, nu vor exista motive de dat la gioale și de tras perna de sub capul muribundei Românii. Poate chiar le iese de-o guvernare semi-semi-cinstită. E tot mai mult decât cele total necisntite de până acum.
Și, gata!
(în rest, ce bine-mi pare c-ați luat țeapă!)