Editorial

“Ce-are să zică lumea despre noi” și ”să păstrăm aparențele”, cei doi stâlpi ai ipocriziei, ai nemerniciei „nimeniîndrumeanului”

“S-au pus manele” la Neversea și Electric Castle. Reacția celor prezenți la cele două evenimente (din filmările devenite virale pe Internet) a fost una corectă: li se “vorbea” “pe limba lor” muzicală. Așa că au cântat versurile, au dat din fund și și-au scuturat corpul, cu mâinile sus, intrați în ritmul manelei. Care a fost problema? Un om care trăiește “adresându-se” mulțimilor, de data aceasta un DJ, nu un politician (dar ajungem și acolo), este obligat să se documenteze cu privire la “gusturile” și ce anume provoacă emoție mulțimii căreia i se va adresa și-și va crea un play-list ca atare. Ori, când dai o căutare pe “Youtub-ul” preferințelor muzicale românești, maneaua este Regina, este “veața” și zilele “date de la ei” prin sutele de milioane de accesări. Din acest punct de vedere, alte genuri muzicale nu există în “sondaje”.

Ce n-au știut cei doi DJ este faptul că “ce-are să zică lumea despre noi” și ”să păstrăm aparențele”, sunt cei doi stâlpi ai ipocriziei și nemerniciei „nimeniîndrumeanului”. Că toți participanții la Neversea și Electric Castle (mai ales la acest “Bulectric” Castle, vorba colegului Iulian Haba, și cum ar merita să-i rămână numele) vor să fie considerați niște “elite” muzicale, cărora “subgenul” numit manea nu le-a întinat niciodată timpanul. Au dat din cururi și și-au scuturat țâțele, în timp ce răcneau versurile (Îngerul Gabriel se pogorâse să le șoptească la ureche), dar, când s-a revărsat peste ei valul de ironie (bă, ipocriților), s-au repliat, mai ceva ca politicienii pe care-i blamează: nici manea n-au ascultat, nici șuncile nu le mai trenură pe ritmuri de.

Deci, adevărata problemă este cea a celor doi stâlpi ai ipocriziei „nimeniîndrumeanului”: “ce-are să zică lumea despre noi” și ”să păstrăm aparențele”. Nimic nu s-a întâmplat, eram în mulțime, mulțimea e anonimă, noi nu am participat, alții merită să fie blamați. Jos DJ-ul!

Dacă vine un politician străin să vorbească “pe limba lui”, să-i spună despre gloria apusă, de cât de important este el în prezent, dar, mai ales în trecutul vag, „nimeniîndrumeanul” se umectează până în străfundurile istoriei sale – de cele mai multe una de rahat, gonflată din rațiuni de “pașopt” pe vremea când națiunile aveau nevoie de propriile legende și basme pentru a se desprinde de imperii. Oricum, și acea istorie, mai glorioasă, sau mai meschină, a fost făcută de alții cu sudoare și sânge, chestii la care el, „nimeniîndrumeanul”, “contribuie” în prezent doar prin balonarea exacerbată a nimicului și găunoșeniei personale de caracter.

Vorbesc despre natura umană de aceea am ales o “națiune” de „nimeniîndrumeni” care să-i definească pe toți pișcotarii prezentului.

Vorbesc despre capacitatea aceasta de a se gonfla a „nimeniîndrumeanului” pe chestiuni care n-au nici o legătură cu ceea ce ar fi putut realiza prin munca sa, prin intelectul său. El e “mândru că este” „nimeniîndrumean” (orice legat de o locație, de apartenența la o națiune), niciodată că e om. Și când zic OM, nu mă refer la apartenența sa la specie, ci la apartenența la educație, cu tot ceea ce rezidă din aceasta: respectul și înțelegerea, cei doi stâlpi ai dragostei.

Cu regret, constat că “ai noștri” “nimeniîndrumeni” sunt cei mai glorioși în a se lăuda cu nimicul, în a consuma inutil energii nebănuite pentru a păstra aparențele. DJ-ii sunt de vină că au fremătat ei ca niște iepe în călduri la manele! Și cât de trist este (și fără să fi existat aceste două episoade de la Neversea și EC) ca tocmai ei, elitiștii care se dau drepți și corecți politic și spumegă #rezistență pe stradă, să disprețuiască și să desconsidere preferințele altora?! De la muzică la politică ei sunt superiori și deștepți, ei aleg corect, restul sunt niște prostani, râtani șamd. Efortul lor, al acestor “nobili” “de” “nimeniîndrum”, de a nu aparține educației este cea mai tristă constatare.

PS: Organizatorii de la Bulectric Castle, care l-au interzis pe DJ-ul estonian care și-a distrat atât de bine auditoriul (se vede în filmulețe), sunt niște penibili. De ei se va râde cel mai mult. Și nu, nu vor putea păstra aparențele!

Aşa, prin neapartenenţa la educaţie, explică şi Tommy Cash cum i se pare „înjositor, oribil și șocant” că „există oameni care consideră că un stil de muzică e destinat săracilor și needucaților” și hilar că organizatorii EC „se consideră prea elitișiti” ca să-l lase să incorporeze în setul său o piesă care a fost cântată în trecut în România. „Nu voi mai cânta niciodată la Electric Castle, până când promoterii nu se vor autoeduca să fie buni cu persoanele mai puțin norocoase și nu se vor opri din a înjosi oamenii pentru gustul lor muzical sau backgroundul cultural”.

Şi, gata!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *