Ne anunţă Marcel Vela că, după poliţistul local, apare o nouă specie militarizată de la buget: poliţistul veterinar. Măcar ăştia au făcut o facultate.
Foarte bine zic, se face Poliţia Animalelor – era necesară, la câţi dezaxaţi chinuiesc animale; dar, dacă tot se face în funcţie de nevoi şi necesităţi, propun să se facă şi Poliţia Interlopilor.
Zilele acestea, deşi s-a negat cu osârdie că nu s-a întâmplat nimic atât de imoral şi jegos, s-a confirmat (şi de pe camerele de luat vederi stradale), că ofiţeri de rang înalt din Poliţia Română s-au întâlnit cu Elvis Pian şi reprezentanţii Clanului Duduianu în noaptea de 8 spre 9 august, pentru a se milogi de intelopi să nu facă zaveră mare la înmormântarea lui Emi Pian.
Încă se mai dezbate dacă nu s-a interpretat greşit ceea ce s-a întâmplat: poliţiştii s-au dus să plătească taxă de protecţie Duduienilor, ori să o încaseze?
În fine interlopul mort era depus, de trei zile, la domiciliu, nu la o capelă, aşa cum prevede legea şi, în plus, toate normele de protecţie anti-COVID-19 erau încălcate de Duduienii care îşi jeleau liderul. Asta în timp ce aprigii poliţişti români păzeau perimetrul exterior şi împărţeau, gratuit, măşti interlopilor, să nu care cumva să ia, sărăcuţii, COVID-19 unii de la alţii.
De remarcat că, până azi, Guwernerul Klaustrare nu a fost capabil să împartă gratuit măşti pentru persoanele defavorizate – aşa cum îşi luase angajamentul, dar a avut posibilitatea să împartă persoanelor extrem de favorizate la fărădelegi: interlopii clanului Duduianu.
Prin urmare susţin şi cer să li se facă şi interlopilor poliţie – fiecare clan cu poliţia sa. Pe „teritorii” şi „căprării” – adică obiect de activitate: Poliţia Şuţilor, Poliţia Violatorilor, Poliţia Drog-Delivery, Poliţia Peştilor şi Traficanţilor de Carne Vie, Poliţia Traficului de Minori în Vederea Cerşitului – Secţia „Ţăndărei” şamd.
În fond România a fost și încă mai este condusă numai de clanuri: de politicieni, de afaceriști, de judecători, de polițiști, de procurori, medici, interlopi șamd.
Fiecare categorie socială care și-a creat o justiție paralelă, identică staborurilor țigănești, este un clan distinct pus pe căpătuială, întărirea și apărarea propriilor privilegii, spălarea în „famiglie” a propriilor păcate.
Peste tot avem câte o justiție paralelă: în Parlament, CSM, Colegiul Medicilor, Consiliile de onoare din armată și poliție, Consistorii bisericești, Consilii de onoare din învățământ – și câte altele or mai fi fiind, toate constituite pe “solidaritate de branșă” și în scopul mușamalizării cazurilor de corupție (malpraxis) depistate în interior.
Cum v-am mai spus: aceste „bresle” trebuie să dea frumos în fața societății… care societate, trebuie doar să dea banii să le întrețină, fără să-și mai pună și întrebări.
Cum v-am mai spus: aceste „justiții” paralele trebuie să dispară, sau atribuțiile lor să fie simple “de onoare”, dacă vrem să scăpăm cu adevărat de corupție. Nu suntem cu toți egali în fața Legii? Prin urmare cât de constituționale (că de morale nu sunt deloc) sunt aceste mașini de spălat de păcate ale „clanurilor”?
Acest „exces de egalitate” este firul roșu care străbate această colcăială a capitalismului de cumetrie în care o tot scăldăm de după 1989. Când vorbim despre această nouă “crație”, CUMĂTROCRAȚIA, ori vorbim despre foști și actuali activiști (PCR, UASCR, UTC, sindicate), securiști, miliţieni (mai mult sau mai puțin sub acoperire), fie despre turnătorii de care aceștia s-au folosit și se mai folosesc.
Încă mai suntem sub dictatura “foștilor”.
Este suficient să răsfoieşti presa de dinainte de 1989 pentru a-i revedea pe majoritatea celor care conduc destinele României, sau măcar pe urmașii lor. Despre incompetenţa, lăcomia şi suficienţa acestora, vi se to spune (degeaba) că sunt (citez din ce scria Karl-Peter Schwarz în Frankfurter Allgemeine Zeitung): “O elită de bandiţi (care) blochează dezvoltarea unei economii de piaţă în sudul şi estul României”.
Aceşti “bandiţi”, aciuaţi prin Parlamentul României, înaltele instanțe ale acesteia, procuraturi, poliții locale și județene, primării, consilii locale și județene, sau din spatele afacerilor lor prospere numai cu bugetul public, ne dau și ne-au dat lecţii despre democraţie și succes în afaceri. Despre onestitate. De braţ cu interlopii.
Iar „poporul”, cu ochii holbați în televizor, uită permanent cu cine are și a avut de-a face.
Şi, gata!