Editorial

Cazul Doina Pană arată cât de slabe sunt starurile SRI și DIICOT. Dîncu și Ciolacu, cei mai lași membri din istoria PSD

Dacă ultima femeie de serviciu de la Ministerul Israelian al Agriculturii ar fi fost otrăvită în timpul activității, statul israelian ar fi considerat „întâmplarea” drept o amenințare directă la adresa țării, un atac terorist, un atentat asupra unui cetățean valoros. Ar fi declanșat instantaneu o anchetă folosindu-se de toate căile culte, inculte și oculte să dibuiască vinovații. Vedeți, pentru statul israelian nu contează că ești femeie de serviciu, soldat, profesor, inginer sau ministru, câtă vreme ești Cetățean al țării ești respectat. Iar dacă ți se întâmplă ceva, Israel luptă cu toată forța pentru tine.  

Am scris primii la Știri de Bistrița și Ziar de Cluj despre otrăvirea Doinei Pană, ministru aflat în funcție la acea vreme. Noi, niște bieti ziariști locali, nu ne-am temut să abordăm subiectul, când presa națională îl ocolea cu eleganță, cei mai mult jurnaliști de „națională” bănuind-o pe Doina Pană că s-a dilit, că spune enormități, că se victimizează spunând că a fost otrăvită cu mercur și că, „cu siguranță”, de aia se retrage, fiindcă o fi prins-o DNA cu vreo mită mare și vrea să își șteargă urmele.  

Cine o știe pe Doina Pană, așa cum o știu eu de atâția ani, ar ști că e un personaj onest, o fire elegantă – și sufletește, și trupește.  

Când am văzut-o în momentul retragerii pe ea, Doina, mereu elegantă, frumoasă, dichisită, arăta ca o stafie. Mercurul e o otravă serioasă, dragii mei. Insinuantă. Își face treaba șerpește și, nedepistată la timp, distruge definitiv, organe, sânge, păr. Iar depistată cât de cât la timp, lasă urme teribile asupra organismului.  

La vremea respectivă, noi am prezentat pe baza unor surse foarte informate, detalii incredibile despre procesul de otrăvire al ministrului și spuneam că procesul de otrăvire a durat ceva timp, nu a fost o acțiune singulară și nu se putea face decât de către cineva care era foarte apropiat sau în contact direct îndelungat cu ministrul. Fiindcă o persoană publică cu o asemenea funcție, sincer, nici nu are timp să iasă să mănânce la restaurant. Adeseori mănâncă ca un boschetar pe birou, mai ales când discutăm de un ministru care vrea să lucreze. 

La acea vreme, cu curaj spun, eu însumi am înaintat și ipoteza de anchetă, arătând cu degetul spre șeful de cabinet al Doinei Pană, un personaj sulfuros. Ce au crezut opinia publică și jurnaliștii importă mai puțin. Ce trebuiau să facă serviciile secrete și structurile de protecție antiteroristă este o altă mâncare de păstrăv. Mie îmi e rușine să știu că celor de la DIICOT le-a luat un an să decidă că Doina Pană a fost otrăvită, că nu a mințit. I-a luat un an să ne spună că un ministru al statului român a fost in funcție, ca a fost subiectul unui atac terorist. Am fost trist să aflu că procurorii DIICOT nu ne-au oferit ieri niciun vinovat și nu au depășit stadiul de agent constatator pe care îl are orice tablagiu de la Poliția Locală. Sunt și mai supărat că SRI nu a fost în stare în decurs de un an să sprijine DIICOT și, folosindu-și capacitatea de informare, să găsească mobilul otrăvirii și vinovații.  

Abia acum începe să îmi fie frică realmente că trăiesc în țara mea. Am trecut cu maturitate peste știrea că Poliția Română merge la negocieri cu nespălații clanului Pian. Am râs mefistotelic că organele statului român nu știu nici azi cum au apărut pe malurile Dunării sute de tone de cocaină. Nu m-am bazat niciodată că STS va putea să creeze un soft de gestiune a vaccinărilor care să stea în picioare fiindcă știu că sunt niște incompetenți și niște șantajiști cei mai mulți dintre ei, care, in afară să spargă parole și să track-uiască IP-uri, nu au nicio treabă cu profesia. Și zic toate astea, nemaivorbind despre Colectiv, Maternitatea Giulești și incendiul de la ATI din Piatra Neamț.  

Dar acum îmi e frică. Dacă statul român nu e în stare să apere sau să ancheteze tentativa de ucidere a unui ministru, cum ar putea să mă protejeze pe mine, ca simplu cetățean? Dacă SRI care toacă bugete de sute de milioane, îmbuibat cu softuri de ascultare, tracking și cu toate resursele posibile și imposibile nu reușește să afle dacă Mafia Lemnului sau firma Schweighoffer sunt sau nu vinovate pentru acest atentat terorist, atunci chiar îmi e frică.  

Acum un an, unul dintre cei mai buni miniștri de resort al României, Doina Pană, a plecat din minister la timp, ca să reușească să își mai salveze viața prin dureroase proceduri medicale care să îi curețe sângele de păcătosul mercur. Dacă nu o făcea, astăzi era în sicriu. Cariera ei politică s-a terminat brusc și curajoșii ei colegi din PSD i-au dat „la nebună” cu flit văzându-și mai departe de distrugerea partidului.  

De la mulți dintre lașii rămași în PSD nu aveam așteptări și, trebuie să recunosc, că nici de la lașul de Marcel Ciolacu, astăzi ajuns președinte al partidului, nu mă așteptam să ia vreo poziție publică la știrea de ieri, care este de o gravitate înfiorătoare. Și am avut dreptate. 24 de ore mai târziu, Ciolacu tace ca plăcintarul în păpușoi. Partidul și marii săi președinți, Ciolacu și Vasile Dîncu, nu au zis nimic despre bomba dată de DIICOT. Dacă nu le dă voie statul paralel să cârâie, organul opiniei din fiecare este slab și neerectil. Pentru Ciolacu și Dîncu, ”Mica Unire” și sindicatele sunt știri „tari” de care au voie să se atingă în punctajele primite de la securiști. Când e vorba să-și apere un coleg și să ia atitudine cu privire la acest atentat și să pună în discuție profesionalismul instituțiilor de forță, ei tac cu eleganța lașității scrobite.  

Prin felul în care a luptat și și-a apărat viața, sacrificându-se chiar și pentru partid, pentru mine, Doina Pană înseamnă mai mult ca exemplu de demnitate umană decât Ciolacu și Dîncu. 

De aș fi fost în locul lor, știind că am ales să tac cu lașitate, mi-ar fi foarte, dar foarte rușine.  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *