Cat traim?

Inca din cele mai indepartate timpuri, omul a dus o acerba lupta pentru existenta, dublata de stradania de a evita sau macar atenua suferintele provocate  de un mediu plin de necunoscut si deseori ostil. Inainte de a sti ce este si cum a luat nastere lumea, inainte de a intelege cine este el insusi si cum a aparut pe pamant, inainte de a descifra macar unele dintre tainele naturii, omul a nazut sa se bucure de placerile vietii, sa traiasca mult, cat mai mult, mai ales a dorit sa-si pastreze nealterate si timp cat mai indelungat virtutile tineretii.

 

Dorinta aceasta fireasca, ivita in vremuri imemoriale, este oglindita de basmele populare si legendele biblice, care povestesc despre eroi ramasi tineri in ciuda varstei de mai multe ori centenare – expresie a visului de aur al omenirii, “tinerete fara batrante si viata fara de moarte”.

 

Observarea fenomenelor naturii, experienta individuala si cea a obstei au facut posibile acumularea, imbogatirea treptata si transmiterea din generatie in generatie a unor practici medicale cu efecte tamaduitoare sau preventive, a unor norme de viata igienica si a unor invataminte inmanunchiate sub forma de proverbe, maxime si cugetari, percepte si prescriptii, de fapt elementele unei medicatii empirice, populare, care au dainuit de-a lungul timpurilor, uneori pastrandu-si valabilitatea si azi.

 

“Elixirul tineretii” a chinuit secole de-a randul mintea oamenilor. Tocamai el, omul, cel care dorea cu atata ardoare sa traiasca si sa se bucure de viata, se vedea silit sa constate tragismul conditiei sale, atat de plastic exprimat de Homer: “mai trecator decat tot ceea ce traieste pe pamant este omul”. Poetul elen spunea un mare adevar. Natura l-a nedreptatit pe om! Ea a daruit viata lunga multor vietuitoare si uluitor de lunga unor plante – sunt copaci care ating varsta de 5-8000 de ani.

 

Organismul omenesc, rezultat al unei evolutii milenare, este supus fara incetare  uzurii distrugatoare a timpului, asa ca basmele care pomenesc de longevitatea de invidiat a unor oameni de demult, ca legendarul Matusalem cu cei 969 mde ani ai sai, nu sunt plasmuiri ale fanteziei, astazi contrazise de fapte si argumente stiintifice riguros verificate.

 

Realitatea ramane realitate, si ea este aceea care i-a determinat pe oameni sa se lupte pentru a curcri cat mai multi ani. In acele timpuri indepartate, oamenii traiau foarte putin: oamenii de stiinta au stabilit ca semeneii nostri din epoca pietrei si a bronzului nu depaseau varsta de 18 ani. In evul mediu, cine ajungea semicentenar, era considerat o exceptie, de vreme ce media de varsta era cuprinsa intre 20 si 33 de ani.

 

Cu geniul sau iscoditor, cu spiritul sau inventiv, omul a reusit sa supuna treptat vitregia naturii, sa-si perfectioneze modul de trai si calitatea vietii, ceea ce i-a adus un spor de ani, dar nu si performantele visate. Trecutul nu inseamna doar istoria dezvoltarii societatii omenesti, ci si mizerie, foamete, asuprire, munca excesiva pentru cei multi si anonimi. Si ca si cand aceste suferinte nu ar fi fost de-ajuns, si-au facut aparitia molimele; mari epidemii de holera, ciuma, varsat negru, malarie au secerat milioane si milioane de vieti oemenesti si au depopulat tinuturi intregi.

 

Complet dezarmat in fata lor, incapabili sa le stavileasca, omul nu s-a lasat rapus si pana la urma, cucerind terenul cu truda si jertfe, palma cu palma, a iesit victorios. Victorie imposibila fara aportul stiintei medicale. Bunastarea fizica, mintala, sociala, conditiile de munca si viata din ce in ce mai bune, progresele spectaculoase ale medicinii, au dus, intr-un timp relativ scurt, la cresterea substantiala a duratei medii de viata la 70-75 de ani in unele tari. Durata medie a romanilor este cu mult redusa comparativ cu alte tari din lume; in anul 2002 valoarea medie a fost de 71,19 ani in Romania. Nu numai ca aceste valori nu sunt considerate limita superioara, dar se estimeaza ca durata medie a vietii va fi in anul 2050 de 115-140 de ani.

 

Ca aceste aprecieri nu sunt fanteziste o dovesdeste numarul mare de longevivi care exista in lume cu cateva decenii in urma, numar in prezent in crestere. Nu avem de ce apela la alte argumente, cand viata insasi demonstreaza ca omul vine pe lume inzestrat cu un potential genetic care-i permite sa-si implineasca un vis vechi: ani multi, cat mai multi ani buni, sanatosi, activi.

 

Centenarii se numara deja cu zecile de mii, iar cei care ating varste incredibile – 120, 140, 160 de ani si peste sunt din ce in ce mai multi. Bilantul pare a fi asadar promitator. Omul dispune de imense rezerve de viata, de resurse uluitoare si nici macar banuite de majoritatea dintre noi.

 

.ro

Adauga comentariu