Castanele comestibile fac parte din grupa “fructe de padure”, deoarece la noi in tara productia lor se obtine aproape exclusiv din fond forestier. Castanii cultivati ocupa suprafete reduse in nord-vestul Olteniei si in Maramures.
Castanele se coc in septembrie. In stare proaspata, ele nu se pot pastra prea mult deoarece mucegaiesc. Pentru a mari pana la cateva luni durata pastrariilor in stare proaspata, se introduc, pe masura recoltarii, in vase cu apa rece, in care se tin circa 20 h, apoi se scot, se lasa sa se zvante, ferite de soare, iar dupa aceea se aseaza in straturi, in nisip curat si uscat. Acest procedeu poate fi fololsit de populatie pentru cantitati mici de fructe.
Castanele contin apa (52 %), amidon (27-39 %), dizaharide (12-14 %), proteine (3-5 %), grasimi (4-5 %), saruri minerale si tot felul de provitamine. Ele se folosesc fierte (pireuri), prajite sau coapte, ca garnituri la diferite preparate culinare, creme, umpluturi, etc.
Faina de castanet, care are o culoare galbena-rosiatica, se utilizeaza pentru fabricarea alcoolului, la prepararea halvalei, aciocolatei, a unor prajituri si bomboane, chiar a painii ( in amestec cu faina de grau); ea poate inlocui, la nevoie, cartoful (piure de castanet). De altfel, inainte de introducerea cartofului in Europa, castanele constituiau hrana de baza a populatiei din unele provincii ale Spaniei, Italiei, sudul Frantei. Faina de castane contine circa 7 % proteine, 3 % grasimi, 83 % substante hidrocarbonate (in principal amidon), 4 % celuloza si substante minerale, fiind foarte apropiata ca valoare nutritive de faina de grau, de orez si de orz. Ea serveste la prepararea alcoolului si a unor produse de cofetarie (halva, ciocolata, bomboane, torturi, creme, inghetata) sau culinare (sufleu, crochete, piure etc.) Din faina de castane se mai prepara paine, placinta, supe, sosuri. Din castanele prajite si macinate se prepara un surogat de cafea apreciat de consumatori.
Terapie. In scopuri terapeutice se folosesc miezul fructelor de castan, faina de castane, infuzia din frunze si polenul:
– Miezul de castan are efect energetic (150-200 kcal la 100 g), antianemic, remineralizant, antiseptic al tubului digestiv, stimulator al digestiei, tonic muscular, nervos si venos. Este indicat in astenii fizice si intelectuale, anemii, enterite, enterocolite, dizenterie, hemoroizi, varice s. a. Ca piure, castanele sunt excelente pentru dispeptici, convalescenti si batrani. Ele sunt contraindicate diabeticilor si obezilor.
– Baile cu faina de castane dulci (comestibile) se folosesc in tratamentul reumatismului cardio-articular si endocarditei postreumatice. Ele se prepara astfel: faina, in cantitate de 1-1,5 kg se pune in apa rece, apoi se fierbe 30 de minute, se decanteaza si se adauga apei din cada de baie. Se poate folosi si extract gata preparat.Durata unei bai este de 15-20 minute. Se face cate o baie zilnic, timp de 21 de zile.
– Infuzia din frunze de castan nobil are actiune antiinflamatorie; se prepara din 2-3 g frunze la 100 mg apa clocotita; se bea indulcita cu miere, pentru combaterea traheobronsitei acute. Se consuma 2-3 cani pe zi.
– Polenul castanului nobil contine substante antibiotice, este diuretic si usor laxativ.