Cartoful este o planta ierboasa care face parte din familia Solanaceae, ca si rosia, vanata sau tutunul. Este originar din America de Sud, din bazinele muntilor Anzi (fostul Imperiu Inca). Adus in Europa prin secolul XVI prin navigatorii spanioli, cartoful a fost cultivat in Transilvania la sfarsitul secolului al XVIII-lea de colonistii germani.
Nu toti cartofii au aceeasi valoare nutritiva. Cei mici si galbeni, zisi de Olanda, au gust bun si nu se farama la fiert. Sunt cei mai hranitori, fiind foarte bogati in minerale si materii albuminoase. Pe locul al doilea sunt cartofii roz (denumiti “sapunari”), usor de digerat si destul de nutritivi, care nu se farama. Specia de cartofi galbeni, asemanatori cu cei de Olanda, dar mari, sunt cei mai putin indicati ca hrana pentru om, deoarece structura lor moleculara este foarte libera, au putine minerale si se sparg la fiert.
In general, soiurile cu pulpa tare sunt indicate pentru fiert si salate, iar cele cu mai mult amidon, care se sfarama usor la fierbere, sunt pentru copt, piure si patiserie.
Cartoful are putine proteine, putine lipide si nu prea bogat in hidrati de carbon comparativ cu lintea sau bobul. Fiind foarte bogat in amidon, furnizeaza energie. Contine 75 % apa, aproape toate vitaminele in cantitati mai mari decat painea alba sau orezul, saruri minerale, substante pectice, acizi organici si multe substante bazice. Cartoful este foarte bogat in fermenti. Contine multi aminoacizi esentiali, triptofanul si lizina marindu-i mult valoarea nutritiva si facandu-l comparabil cu orezul si carnea. Continutul de solanina, o substanta otravitoare ce se gaseste in unele plante din familia Salanaceelor, este la cartof in cantitate foarte mica, stimuland actiunea tractului intestinal si combatand constipatia. Valoarea calorica a cartofilor fierti este de 99 kcal., iar a celor prajiti de 336 kcal./100 g.
Cartoful este considerat un aliment dietetic. In mod deosebit, este alimentul reumaticilor, artricilor, datorita proprietatii sale de a alcaliniza sangele, sodiul producand acidifierea sangelui, iar potasiul – alcanizandu-l. se considera ca ar contine cele mai multe saruri alcaline, fiind superior multor ape minerale.
Este antiulceros si cicatrizant. In enterocolitele acute si cele cronice acutizate, cartoful este interzis total. In boli de stomac, ulcer, gastrite hiperacide, colite cronice, glumerulonefrita, se consuma cartofi fierti sau copti, nu prajiti. Desi contine amidon, poate fi consumat restrictiv in obezitate si diabet, mai ales de catre cei activi.
Cartoful crud contine zaharuri naturale digerabile care, prin fierbere, se transforma in amidon insolubil. De asemenea, este bogat in vitamina C si, tot crud, previne cariile dentare si arsurile la stomac. Fiind lipsit de grasimi, poate fi folosit de catre cei bolnavi de ficat si bila. Datorita sarurilor pe care le contine si vitaminelor A, B1 (in cartofi fierti) si C, are o contributie la formarea oaselor si la cresterea cantitatii si calitatii sangelui. Cartofii nu trebuie consumati in cantitati foarte mari, deoarece pot provoca astm.
Pentru consum, cartoful se va fierbe in coaja si in cat mai putina apa, mai mult in abur, sau se va coace in coaja la cuptor sau in spuza. Astfel, sunt usor de digerat si hranitori, deoarece pastreaza toate sarurile minerale. Se pot consuma calzi, dupa ruperea lor punandu-se putin unt, ulei de masline sau galbenus de ou. Sub coaja cartofului se afla depozitat potasiul care, in timpul fierberii, se distribuie in interiorul cartofului, facandu-l mai usor digerabil.
Facand o comparatie intre cartofii fierti si prajiti, ultimii au mai multa albumina, grasimi, hidrati de carbon, saruri minerale, iar calorii de trei ori si ceva mai multe, dar sunt mai greu de digerat si constipanti. Sunt mai bine suportati cand se prajesc in ulei vegetal decat in altfel de grasimi.
Pireul de cartofi, pentru a nu fi foarte greu de digerat, trebuie bine mestecat si imbibat cu saliva, care are un rol hotarator in digesia lui. Nu trebuie consumat in cantitate mai mare si prea gros si nu trebuie sa-i dam drumul repede in stomac.
Cartofii in cuptor la tava sau inabusiti pe ochiul aragazului sunt mai usor de digerat deoarece imbibarea cu grasime este mai mica decat la prajirea in grasime. Este bine sa fie combinati cu alte legume, ulei, unele cereale etc.
Sucul de cartof (crud si proaspat), obtinut din cartofi neincoltiti si sanatosi, are actiune calmanta asupra sistemului nervos, este diuretic, emolient, calmant si cicatrizant al mucoaselor digestive, regleaza secretiile gastrice, este antispasmodic. Este indicat in insomnii, dureri cronice de cap, diabet, ulcere gastrice si duodenale, gastrite, dispepsii, hepatita, litiaza biliara, constipatie, hemoroizi, glicozurie, scorbut si in curatirea petelor de pe piele.
Pentru ulcere sau diabet, se bea maximum ½ pahar, de 2-4 ori/zi, cu ½ h inainte de masa, timp de 2,3 saptamani – 1 luna. Putem adauga miere, suc de morcov sau lamaie. Pentru celelalte afectiuni, se va bea 1/3-1/2 pahar, odata sau de doua ori pe zi. Combinat cu suc de morcov, telina sau sfecla, castravete, ajuta in tulburari gastrice, nervoase si musculare, guta si sciatica. Se vor bea 50 ml/zi, imediat ce a fost preparat, si se va elimina consumul de carne. Sucurile se vor bea separat, nu impreuna ca un cocteil.
Extern, in scop terapeutic, cartofii se pot folosi sub forma de cataplasma. Astfel, cataplasmele se folosesc la arsuri, vanatai, flegmoane, ulcere ale gambei, eruptii, crapaturi. Pentru a combate ridurile, cearcanele, umflaturile pleoapelor, se face o cataplasma din cartof ras, care se tine pe ochi 15 minute. Feliile de cartofi cruzi, puse pe frunte sau la gat si legate cu o basma, amelioreaza durerile.