Cartea nu mai e azi la moda

Mi-a dat Dumnezeu sansa in viata asta sa vad lumea. Si mereu am vrut sa o cunosc dincolo de espresso-ul perfect din resorturi. O sa tin minte toata viata mea copilul ce dormea langa un copac la 2 metri de o gramada de fecale umane si fix langa sediul luxos al UNICEF din Nairobi, pe usa careia intra o pisi cu o poseta al carei cost ajungea pentru hrana a 1000 de prunci. Nu voi uita mizeria incredibila din satele keniene si mai ales mirosul: mirosea a lipsa de sansa. La fel, in satele mizere din Indonezia, in localitatile in care opream in Venezuela, unde se murea discret si incet de foame. La fel, in satele intinse pe langa sosea in Vietnam, unde se mananca doar orez in 90 la suta din mese. Dar nu despre haleala vreau sa va vorbesc. Ci despre lipsa de sansa la educatie. Ba, Ceausescu a fost un dobitoc sinistru, dar sa multumim Cerului ca, asa cum a fost el, am beneficiat cu totii, mai cu cenzura, mai cu bagatul pe gat, de educatie. Cartea deschide mintea. Educatia deschide orizontul. De aia generatia mea, asta de xeniali, e mai speciala, fiindca am beneficiat de sansa la carte. Trist este ca sansa la carte o are azi oricine in Romania, dar, azi, cartea nu mai e la moda. Ne umplem de analfabeti, de sconcsi puturosi ce au invatat lectii de viata doar din Las Fierbinti, de tractoristi lipsiti de umanitate care nu au teluri, nu au ganduri inalte, nu viseaza.

Copiii nascuti in saracia Africii, Americii Centrale sau de Sud, in saracia Indiei si Asiei, nu au nicio sansa sa iasa din fecale. Pentru ei, cu super rare exceptii, nu va exista o mangaiere, un dascal, o carte, nu va exista decat praful si saracia.

Si nu-s ipocrit sa va invit sa donati sa economisiti apa sau sa papati tot din farfurie.

Va invit sa multumiti zilnic Cerului ca v-ati nascut in tara asta. E drept, puteati sa va nasteti si in Zurich, dar puteati sa fiti acum si in India, amestecand sub soare intr-o strachina cu orez. Fara ketch-up.

Adauga comentariu