Carmen Meșter este unul dintre puținii manageri de resurse umane din Cluj, un specialist cu o experiență îndelungată și relevantă în domeniu, ce s-a dezvoltat profesional în companii mari precum Nokia, Rottaprint, Friesland Foods, De’Longhi, iar în prezent activează în cadrul companiei Brinel.
Ocupația de HR Manager e una dintre cele mai complexe, o meserie în care caracterul și morala trebuie să fie trăsături definitorii. Nu există o diplomă, o școlarizare care să pregătească un bun specialist în resurse umane, iar cei care activează în acest domeniu au studii dintre cele mai variate, importante fiind experiența practică, aptitudinile personale, sufletul pus în activitatea lor strâns legată de oameni:
„HR-ul e o meserie unde ești spion numai o dată, a doua oară nu mai ai ocazia, unde intri în contact cu foarte multe date confidențiale, cu problemele pe care oamenii le au și ți le împărtășesc în speranța că îi poți ajuta să și le descurce, să vadă o soluție. Ai și rolul de confesor, sunt foarte multe departamente de resurse umane unde există un psiholog intern la care oamenii pot veni pentru a beneficia de suport.
Resursele umane sunt, în primul rând, deținătorul de valori ale companiei, sunt un partener strategic ce, față de serviciul personal ce exista mai demult, care era doar unul administrativ, acum se ocupă și de organizarea de evenimente pentru angajați, activități, traininguri, dezvoltări, job rotation-uri. Dacă omul își dorește ceva din punctul de vedere al carierei, după ce vorbește cu managerul lui, ar trebui să existe și calibrarea cu HR-ul.
Nu sunt mulți specialiști seniori pe piață. Eu sunt acum într-o etapă în care nu mă mai poți cumpăra și vinde, banii au trecut de mult pe locul doi. Mă interesează să îmi placă ce fac, să am o echipă bună în jurul meu, să colaborăm și să share-uim, să dăm mai departe, să creăm un ecosistem. Sunt într-o etapă în care am acumulat o grămadă de cunoștințe pe partea de resurse umane și am ajuns la momentul în care simt că pot să încep să împărtășesc”, se destăinuie Carmen Meșter.
De la un job de secretară la resurse umane
Carmen Meșter s-a născut la Cluj-Napoca, unde a terminat Sociologia, în cadrul UBB. A fost prima promoție de sociologi, imediat după Revoluție, și a ales această facultate pentru că s-a simțit întotdeauna atrasă de dinamica grupurilor umane. A absolvit o dublă specializare, Sociologie-Antropologie, apoi a urmat masteratul pe Antropologie și multiculturalism.
Studiile universitare au ajutat-o pe Carmen Meșter să înțeleagă oamenii și, la un moment dat, i s-a ivit și ocazia de a pune în practică cunoștințele teoretice. „Acum o grămadă de ani”, când s-a întors din maternitate, pentru că firma la care lucra se desființase, s-a angajat ca secretară în cadrul unei companii. Din acest punct a pornit cariera sa în resurse umane:
„Am început resursele umane spunându-i șefei mele că, uite, aș putea să fac tabele cu oameni, să îi împărțim pe gen, pe vârstă, pe salarii, să vedem vechimea lor în companie. Era o firmă de producție și aveam un Excel foarte mare în care era ținută evidența inclusiv pentru măsurile de haine și papuci pentru echipamentul de protecție.
Am început să fac asta ca secretară și și-au dat seama că sunt foarte implicată în ceea ce privește well-beingul pentru oamenii de acolo și atunci am devenit specialist de resurse umane. Eram singurul om pe resurse umane, lucram împreună cu persoana care făcea salarizarea și cu jurista care întocmea contractele de muncă.”
„Două activități pe care oamenii, într-o întreagă carieră, s-ar putea să nu le întâlnească”
Carmen Meșter și-a început cu dreptul cariera în resurse umane și astfel a lucrat doar în cadrul unor companii de prestigiu: Rottaprint, Friesland, apoi Nokia, De’Longhi, iar acum la Brinel. Fiecare companie prin care a trecut a ajutat-o să se dezvolte profesional, având experiențe ce acum s-au transformat în expertize dintre cele mai variate:
„Dacă la Nokia am avut experiența închiderii companiei, la De’Longhi am avut deschiderea companiei. Acestea sunt două activități pe care oamenii, într-o întreagă carieră, s-ar putea să nu le întâlnească. Amândouă mi s-au părut extraordinar de grele. Sigur că e mult mai bine să deschizi o fabrică, o faci cu zâmbetul pe buze, decât să închizi una și să treci prin dramele tuturor!
Mi-am dorit să mă reatașez cumva familiei, după atâția ani de navetă. În fabrică ești cu pulsul la 150 în permanență, dacă faci fabrică de dimineața până seara nu prea mai poți să faci și altceva, pentru că e o meserie care te solicită ca forță fizică, mentală, creativă. Mi-au plăcut foarte mult provocările zilnice pe care le întâlneam, dar acum sunt într-un moment al vieții și al carierei când simt nevoia de sintetizare a tot ce am acumulat. În Brinel mă simt în stare de asta, pentru că pot să împărtășesc la rece tot ce până acum am acumulat la cald.”
După experiențele din fabrică, Carmen Meșter consideră postul de HR Manager la Brinel drept o evoluție, una dintre cele mai bune alegeri din cariera sa, pentru că, având acest loc de muncă, reușește să atingă un echilibru între viața profesională și cea personală, pe lângă faptul că poate să implementeze experiențele acumulate anterior. Ea consideră că sunt întotdeauna lucruri noi de învățat, însă deține deja un bagaj de cunoștințe ce au aplicativitate directă.
„Omul potrivit trebuie să fie la locul potrivit, remunerat conform muncii prestate!”
Profesioniștii din domeniul HR formează în Cluj o comunitate unită, sunt un grup restrâns ai cărui membri se cunosc și colaborează:
„Nu sunt mulți «HR-iști» în Cluj care să aibă peste 10 ani de experiență în spate. Suntem puțini, ne știm între noi, vorbim și ne înțelegem, ne împărtășim fiecare problemele cu care ne confruntăm, ținem legătura. Când știm că unul dintre noi îl poate ajuta pe celălalt ne sunăm și vorbim”, precizează Carmen Meșter.
Ca sfaturi pentru tinerii ce doresc să devină specialiști în resurse umane, ea îi îndeamnă să ia taurul de coarne, să se angajeze într-un departament de resurse umane, să nu rămână într-unul de vânzări sau financiar, în speranța că cineva o să-i observe:
„Chiar trebuie să aibă o căutare activă pentru zona asta dacă simt chemare și trebuie să înceapă de aici. Omul potrivit trebuie să fie la locul potrivit, remunerat conform muncii prestate! Cred că trebuie să deprindă cât mai multe din aria de resurse umane, atât partea administrativă, cât și partea de recrutare, salarizare, training și dezvoltare, partea juridică, contracte.
Cred că un tânăr ar trebui să acopere câte un pic din fiecare arie, să fie cât mai generalist – nu cred în dezvoltare când ești numai pe felioara ta. De exemplu, nu o să fii niciodată un om complet de resurse umane dacă nu știi salarii, economic, juridic, și toate acestea conectate la situația economică actuală; e o meserie foarte complexă.”
„Dacă întâlnești omul care a făcut facultatea pe care și-a dorit-o cu adevărat, pe acela poți clădi”
Carmen Meșter consideră că pregătirea, studiile celor ce se prezintă la interviurile de angajare contează, dar e convinsă că fundamental e motivul pentru care își alege un tânăr facultatea pe care o absolvă:
„Văd foarte des la interviuri că tânărul este împins de societate, de economic, de părinți să facă o facultate care nu îi este dragă. Dacă întâlnești omul care a făcut facultatea pe care și-a dorit-o cu adevărat, pe acela poți clădi, în sensul că, dacă are atitudinea bună, cunoștințele oricum se pot dobândi ulterior. Un astfel de tânăr e mult mai convenabil decât o persoană foarte bine pregătită, dar care are o atitudine sau valori ce nu se potrivesc companiei și astfel e inutil ca angajat, nu îți folosește.
Fiecare ar trebui să știm că suntem antreprenori pe jobul pe care stăm, trebuie să te comporți ca un antreprenor pentru jobul tău și eu întreb la interviu: «Dacă ar fi firma ta, cum ai realiza o anumită parte de dezvoltare?»
Facultățile pot fi o sursă de recrutare, dar depinde foarte mult de ce își dorește să facă studentul, iar între 20 și 30 de ani e generația aceasta, Millenium, care are alte aspirații. Contează foarte mult propria persoană, contează timpul liber pentru ei, să le placă ce fac. Generația Millenium e diferită față de celelalte. Pentru unele companii pot părea angajații care fac probleme, dar eu îi admir pentru că sunt generatori și de soluții, asta îmi place foarte mult la ei – sunt creativi.”
Carmen Meșter are o fiică adolescentă, ce o ajută să aibă un contact permanent cu tânăra generație:
„Mă ajută foarte mult și profesional să îmi calibrez așteptările și în ceea ce privește flexibilitatea și adaptabilitatea. Darwin a zis că nu supraviețuiesc speciile cele mai inteligente sau cele mai puternice, ci cele mai adaptabile.”
„Dacă nu ai parte de viață personală nu o să ai o sursă, un izvor pentru cea profesională.”
Pusă în fața unei autocaracterizări, managerul de resurse umane Carmen Meșter se descrie ca fiind o persoană plină de energie, curioasă, deschisă mereu să cunoască lucruri noi, activă și familistă. Ea își găsește stabilitatea și resursele de energie în sânul familiei, consideră că pentru o carieră profesională împlinită e vitală o viață personală echilibrată:
„Îmi place să aflu, să știu, sunt mai hiperkinetică, nu îmi place să repet un lucru de două ori, nu îmi place să revin. Faptul că sunt așa alertă cred că m-a ajutat în faza de acumulare, am învățat și dorind, și fără să vreau, s-au lipit lucrurile de mine, am fost atentă la ele. Ce mă caracterizează e faptul că observ, văd lucruri care trec neobservate celorlalți oameni.
Locul meu preferat e acolo unde sunt cu familia mea. Nu am o vacanță în minte, oriunde mă duc cu ei sau oriunde sunt cu ei, acolo îmi e cel mai bine. Dacă nu ai parte de viață personală nu o să ai o sursă, un izvor pentru cea profesională. Dacă una dintre ele nu merge, imediat îți afectează și cealaltă. De acasă îți găsești sursa – nu cred că de la job îți găsești resursele să fii fericit acasă.”