Cum şi-o fi trecut proba fizică la angajare domnul din imagine? Da, cel îmbrăcat în uniforma poliţiei locale clujene (care o imită până la mimetism pe cea a poliţiei naţionale, în ciuda prevederilor legii, dar suntem la Cluj – legea se aplică opţional)?
Bun, poate este bolnav, sau s-a umflat în timpul serviciului de importanţa acestuia. Şi, nu, nu râdem de graşi, noi înşine fiind simpatici şi plinuţi. Numai că noi nu purtăm uniforma statului. Iar acesta nici pe băbuţa cu pătrunjel neaccizat nu o poate fugări să-i confişte marfa.
Deci: care sunt criteriile de angajare în Poliţia locală a municipiului Cluj-Napoca, altele decât „cunosc pe cineva”?
Întrebarea este legitimă, mai ales după ce angajaţii pe pile şi relaţii ai statului şi-au dovedit impostura în cazul crimelor de la Caracal.
Ieri, prim-adjunctul STS, generalul de brigadă Sorin Bălan, le-a prezentat membrilor acestei comisii un raport cu conținut clasificat, în care se află toate detaliile legate de apelurile efectuate de Alexandra în ziua fatidică, joi, 25 iulie. Şi de acolo am aflat cât de nepregătit şi prostan a fost miliţianul care i-a răspuns fetiţei la telefon. Un prostan şi arogant care a luat-o pe fetiţă cu „mă” şi i-a zis textual să „nu mai ţină linia ocupată”. Apoi a zăcut mai bine de un ceas pe propriile-i băşini până să deschidă aplicaţia de localizare a apelului Alexandrei. Ocazie cu care a aflat cât este de bou:
„Accesarea informaţiilor de localizare a fost disponibilă în sistem de la primul apel – 11:05 – iar deschiderea aplicaţiei de localizare pentru prima dată la operatorul de la Poliţie s-a realizat la 12:08. Au fost solicitări ale operatorului de la Poliţie de a asigura sprijin privind utilizarea aplicaţiei de vizualizare a proiecţiei informaţiilor, ceea ce s-a şi realizat, (…) ultimul (sprijin – n.r.) fiind la 12.32″, a afirmat Bălan, la Comisia pentru apărare.
„practic, în aplicația 112, există un buton pe care trebuie să-l apeși și se deschide localizarea.” – a mai spus Bălan.
Care buton, conform deputatului Răzvan Prișcă, miliţianul nu ştia să-l acceseze:
”Doar o observație, ca să fie mai clar, pentru că m-am uitat și eu pe planșa aceea (raportul STS, n. red.). Deci, practic, poliția poate să obțină aceste informații la fel ca și operatorul de 112. În cazul acesta, polițistul din Caracal a așteptat o oră și 4 minute până să se gândească să deschidă aplicația de localizare. După ce a deschis-o prima oară în ziua respectivă și-a dat seama că habar n-are să lucreze cu ea, a sunat înapoi la 112, cei de la 112 au stat 10 minute pe telefon cu polițistul să-l învețe cum să se uite pe calculator. După ce a terminat convorbirea a sunat încă de 2 ori polițistul la 112 să întrebe cum se apasă pe buton. E drept, domnul general? Asta am înțeles din ce am văzut pe planșă.”
Deci, de câte ori este angajat pe pile şi ralaţii, nu pe competenţe, câte un astfel de individ într-un post care implică legea, ordinea şi siguranţa cetăţeanului, suntem complici la propria nesiguranţă dacă nu deschidem gura să vorbim.
Ori fix asta facem noi acum, nu ne râdem de dimensiunile uniformei personajului, chiar dacă ne-o fi costat mai mult la buzunarele de contribuabil decât una obişnuită, ci atragem atenţia că habar nu avem cum şi-a trecut probele fizice la angajare. Sau, poate, omul era întâmplător pe stradă, în rest ducându-şi veacul printr-un birou. Unde ridicatul ceşcuţei cu cafea la gură nu constituie o probă fizică atât de greu de trecut.
PS: Să căutaţi şi să ascultaţi interviul cu agentul principal șef de la Slatina, care a vorbit de două ori cu Alexandra la 112. Astfel de oameni sunt puși să interacționeze cu apelanții 112, nişte analfabeți funcțional, cu carențe majore de comunicare, care nu înțeleg lucruri elementare şi care nu au habar să pună niște întrebări simple prin care să ajute echipa de teren să găsească o victimă speriată?! Ascultaţi-l și pe fostul șef al Poliției Caracal. Apoi să începeţi să mă înjuraţi că „ce-am cu bietul om din fotografie”.