Liviu Dragnea este, din păcate, singurul politician român care a încasat o condamnare pentru manipularea rezultatelor electorale prin mijloace specifice partidelor politice. Răsfoind printre amintiri, mi-a atras atenţia o anchetă a jurnaliştilor de la Evenimentul Zilei din iulie 2016 în care se arăta cum PNL Cluj se folosește de banii publici destinaţi asistaților sociali pentru a-i obliga pe aceștia să se înregimenteze și să lucreze pentru partid în campania electorală. Ancheta, intitulată sugestiv: „Boc folosește asistații social pentru un TUN ELECTORAL! Liberalii adună, în SECRET, o imensă bază de date cu clujenii care vor fi ”mobilizați” pentru susținerea lui Emil Boc”, a trecut ca un lătrat de câine prin faţa sediului procurorilor DNA din Republica Autonomă Cluj.
Salut, sunt Victor Lungu şi azi vă dau o scurtă lecţie despre cum, atunci când procurorii dorm somn comandat politic, politicienii fac ce ştiu mai bine: fură. Vă reamintesc cum procurorii din Cluj-Napoca sunt prea ocupați să nu facă mare brânză cu anchetele pe care le au pe rol pentru a se mai înhăma la o anchetă despre cum se cumpără voturi la Cluj prin metoda Mazăre.
Pe parcursul celor patru mandate ale lui Boc, municipalitatea împănată de lipitorii săi de afişe a creat o “armată” de aproape 30.000 de clujeni cărora „li se dă”, de două ori pe ani, din bani publici, pungi cu mălai, cozonac, ulei, zahăr și Vegeta. După cum ar trebui să vadă şi procurorii, nu numai jurnaliştii, “datul” acesta nu este pe degeaba. Iar pusul asistatului social să-și câștige punga punând sudoare în slujba partidului în a cărui mână sunt bugetele locale, nu cred că e o dovadă de corectitudine în politică, de normalitate sau legalitate. Eu zic că este banditism electoral și atât.
Și vă recomand să citiți Legea partidelor politice (14/2003) și să vă aplecați înțelegerea asupra Art. 46 (1) unde legiutorul a prevăzut că: “Un partid politic se dizolvă pe cale judecătorească în următoarele condiţii: a) când se constată încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7) şi ale art. 40 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, republicată, de către Curtea Constituţională, precum şi ale art. 3 alin. (3) şi (4) din prezenta lege; b) când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice; c) când realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; d) când partidul urmăreşte alt scop decât cel care rezultă din statutul şi programul politic ale acestuia”.
Mai este necesar să facem o listă cu membri de vază ai partidelor parlamentare din România care au primit condamnări la închisoare cu executare și deja le execută? Sau cu cei care au deja o condamnare cu executare dată în primă instanță și care lamentează pe la televiziuni cât de oprimaţi sunt, în așteptarea condamnărilor definitive? Nu-i mai pomenim pe cei care acum sunt în faza de urmărire penală sau prin “Beciul Domnesc” în așteptarea judecății – ei sunt inocenți până nu se pronunță un judecător cu privire la inocența lor. Dar cred că este cazul să ne reamintim discuția dintre fostul ministru de Interne al fostei USL Ioan Rus și „penelistul” Victor Paul Dobre de la foșgăiala din vara anului 2012. Cea dată în cinstea primei încarcerări a lui Adrian Năstase. Atunci Ioan Rus i-a spus lui Victor Paul Dobre că el nu semnează “niciun singur om în plus sau în minus”, pe motiv că “eu chiar nu vreau să-mi petrec bătrânețile în pușcărie!”. De unde și diagnosticul pus atunci Uniunii Social Democrate când unii se întrebau dacă nu ar fi mai bine “să fugă din acest grup infracțional organizat”.
Avem sentințele primite de către liderii “grupurilor infracționale organizate” în care s-au transformat partidele, avem scandalurile prin care au fost epurați numeroși miniștri și avem prevederea Art. 46 (1) b) “când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice”. Zic că a venit vremea să cerem procurorilor ca litera și spiritul legiii să fie respectate. Și, fie aceste partide se curăță de infractori, fie cerem justiției să le dizolve. Ne gândim, în umilința noastră de alegători și contributori la bugetele statului că, Justiţia română ar trebui să aibă momentul ei de glorie cinstită şi să dea peste mânuţele liderilor acestor partide și sponsorilor lor din umbră. Ca, în loc să tot încerce să-și forțeze propriii parlamentari să voteze diverse amnistii și grațieri, să stea să coacă în miez de noapte diverse ocolișuri ale legii, mai bine ar face să se preocupe de reintrarea partidelor lor pe făgașul legal al scopului pentru care aceste partide au fost create!
Şi, gata!