Deshidratarea reprezinta situatia prin care organismul pierde apa si saruri esentiale pentru functionarea normala a acestuia. Ea apare atunci cand corpul elimina mai multe lichide decat isi aduce prin ceea ce bea si mananca.
Eliminarea se produce pe mai multe cai: urina, scaun, transpiratie, varsaturi etc. Pierderea apare in cadrul anumitor boli, dar si atunci cand vremea este calda sau umeda, cand nu se bea suficienta apa. De asemenea, deshidratarea poate aparea atunci cand se utilizeaza medicamente care cresc eliminarea de urina.
Apa reprezinta cam 60 % din greutatea corporala normala a barbatilor si cam 50 % din cea a femeilor. Tinerii si adultii de varsta medie suporta mult mai usor deshidratarea decat copiii. Acestia din urma, daca incep sa faca febra mare si sa vomite, pot deveni deshidratati chiar intr-o ora de la debutul bolii, situatie asociata cu complicatii severe.
In functie de cantitatea de apa pierduta, deshidratarea este: usoara, daca s-au pierdut sub 5 % din lichidele organismului; medie, daca s-au pierdut intre 5-10 %; severa, daca s-au pierdut peste 10-15 % . In acesasta ultima situatie se impune interventia medicala de urgenta.
Cauze si simptome. Activitatea fizica intensa, transpiratiile abundente, febra ridicata si varsaturile sau diareea prelungita sunt cauzele cele mai comune ale deshidratarii. Cei care stau prea mult timp la soare, cei care nu beau suficiente lichide sau cei care locuiesc in zone uscate si excesiv de calde au risc crescut de deshidratare. Aerul uscat si cald produce evaporarea rapida a apei din piele si din mucoase. Alcoolul, cofeina si medicamentele diuretice cresc eliminarile de lichide si determina implicit deshidratarea.
Reducerea aportului de lichide poate avea mai multe cauze:
– apetit scazut datorita unei boli acute;
– urinare excesiva (poliurie);
– greturi;
– infectii sau inflamatii ale faringelui (faringite);
– inflamatii ale gurii, produse de infectii, iritatii sau deficiente de vitamine (stomatite).
Alte cauze care pot avea aceeasi consecinte sunt: bolile glandelor suprarenale (care regleaza echilibrul apei si al sarurilor din organism), diabetul, unele boli de nutritie, unele boli renale, anumite boli pulmonare cronice. Un copil care nu uda scutecul (pampers-ul) intr-o perioada de 8 ore este cu siguranta deshidratat. Mica depresiune din varful capului (fontanela) probabil ca este deprimata.
Alte simptome, care apar si la adulti:
– buzele sunt uscate si crapate;
– limba este uscata;
– ochii sunt adanciti in orbite;
– pielea este mai putin elastica, si daca este prinsa intre degete, revine mai incet la starea initiala.
– starea generala alterata, lipsa de forta, de energie, letargie;
– confuzie, constipatie, somnolenta, febra si sete;
– pielea devine palida, poate creste frecventa pulsului si a transpiratiei.
Deshidratarea poate deveni extrem de periculoasa, chiar mortala la nou-nascuti si copii mici, precum si la varstnici.
Nou-nascutii si copiii mici au un risc mai mare de deshidratare pentru ca:
– o mare parte din greutatea si compozitia corpului lor este reprezentata de apa;
– copiii au o rata mai ridicata a metabolismului si de aceea organismul lor utilizeaza mai multa apa;
– rinichii copiilor mici nu sunt atat de eficienti si nu sunt in stare sa conserve apa in aceeasi masura in care sunt in stare rinichii adultului;
– ei au un sistem imunitar imatur, ceea ce va favoriza aparitia unor boli manifestate prin varsaturi si diaree;
– de obicei, copiii nu beau si nu mananca decat atunci cand simt ca au nevoie de acest lucru;
– ei depind de altii pentru a manca si a bea.
Cei mai in varsta, la randul lor, pot ajunge in situatia de deshidratare pentru ca:
– le-a scazut senzatia de sete si nu mai simt nevoia de a bea apa;
– rinichii nu mai lucreaza eficient;
– pot avea anumite probleme fizice, cum ar fi artritele sau alte boli degenerative, care le influenteaza capacitatea de a se deplasa si a bea, de a se ridica din pat sau de pe scaun, manevre care pot fi dureroase;
– pot avea anumite boli neurologice, care ii impiedica sa comunice direct si facil nevoile pe care le au;
– iau anumite medicamente pentru alte boli (diuretice pentru hipertensiune arteriala), care cresc riscul deshidratarii;
– isi limiteaza intentionat aportul de lichide atunci cand au anumite boli urologice (incontinenta urinara), pentru a nu fi nevoiti sa mearga atat de des la toaleta.
Tratament. Cresterea aportului de lichide si inlocuirea sarurilor pierdute sunt de obicei suficiente pentru a trata deshidratarea usoara sau moderata. Beti mai multa apa ca de obicei, imbogatita cu saruri. Nu adaugati insa prea multa sare atunci cand nu cunoasteti gradul deshidratarii, iar acesta este presupus ridicat. Adaosul de sodiu din sare va “fura” apa din tesuturi si o va duce acolo unde sodiul este mai concentrat (de exemplu, in interiorul tubului digestiv).
Un copil care vomita trebuie sa suga 1-2 lingurite de lichid la fiecare 10 minute. Cei care au sub 1 an sau care nu vomita trebuie sa primeasca o lingurita de lichid la fiecare 20 de minute, iar cei care au peste 1 an, la fiecare 30 de minute. Mama trebuie sa tina o evidenta clara a frecventei varsaturilor si a diareei.
Copiii mai mari si adultii se pot intoarce la activitatile zilnice si la dieta obisnuita in ziua urmatoare celei in care au incetat sa mai vomite si sa mai aiba diaree. Alimentatia trebuie introdusa progresiv. In primele 72 de ore de la disparitia simptomelor nu consumati alimente de tipul laptelui, inghetatei, branzei si untului.
Cand sa apelati la medic? Daca simtomele sunt mai severe, este necesar sa apelati la medic; faceti acest lucru in urmatoarele situatii:
– copilul are mai putin de 3 luni si are febra prelungita peste 37,8º C;
– copilul are peste 3 luni, dar face febra prelungita, peste 38,9º C;
– simptomele deshidratarii descrise mai sus se accentueaza;
– scaderea cantitatii de urina / 24 de ore sau lipsa urinarii in intervale mai lungi de timp (6-8);
– stare de ameteala, apatie prelungita sau sete excesiva;
– o persoana se alimenteaza normal si utilizeaza diuretice, dar pierde in greutate peste 2,5 – 3 kg / saptamana.
Metode de prevenire a deshidratarii:
– consumati mai multa supa;
– beti apa din abundenta intre mese;
– pastrati langa dvs., cand lucrati sau cand va relaxati, un recipient in care aveti apa si folositi-l cat mai des.
Amintiti-va ca, in afara situatiei in care aveti o alta boala care sa contraindice aportul mare de apa (insuficienta cardiaca, ciroza hepatica decompensate etc.), indicele cel mai fidel al unui aport suficient de apa este culoarea urinei: daca este clara, ca apa, sunteti bine hidratat. Daca este galben-inchis, concentrata, inseamna ca beti o cantitate insuficienta de apa.
Este vara! Atentie la soare si la ce poate el sa va aduca bine si… rau. De aceea potoliti-va setea!