Cum arata un Craciun fara brad, fara masa imbelsugata si fara cadourile atat de asteptate de la Mos? Prea multi copii, prea multi batrani, prea multe familii din Cluj stiu raspunsul la intrebarea asta. Craciunul lor este unul al lipsurilor, al frigului din oase si al dorintelor neimplinite. Vin rand pe rand la sediul Asociatiei Christiana din Manastur sa isi ridice pachetul care le va mai indulci amaraciunea din acest Craciun.
Printre ei e si Vandana Nonica. La 34 de ani, mama singura a 4 copii, cel mai mic are abia 9 luni. Locuieste intr-o baraca mica de lemn in colonia de romi de pe strada Cantonului, botezata frumos de Primarie, strada Platanilor. Recunoaste cu rusine ca de multe ori nu are ce sa puna pe masa si la scoala de mancare copiilor.
“Cum sa nu conteze, si ne ajuta. Sa le dea Dumnezeu sanatate”, spune ea intr-un suflet.
Isi doreste o soba, acum se incalzesc cu o improvizatie facuta dintr-o oala mare in care arde gunoaiele pe care le gaseste pe rampa.
“Asa cum ma vedeti ma duc acolo sus la Pata Rat dupa lemne, sticle, papuci, ce gasesc. Cu ce pot face foc. Ma gandeam sa vorbesc cu parintele sa ma ajute sa imi platesc curentul, 50 de lei, chiar la lumanare sa stam de sarbatori…”, mai spune femeia.
De Craciun in baraca lor mica de lemn nu va mirosi a brad si cozonaci, vor fi bucurosi daca vor avea ceva de mancare.
“Noi n-avem brad, ma tot intreaba daca vine Mosul, dar sunt invatati deja ca nu vine. Cand primesc o bomboana sau ceva de la cineva, se bucura enorm. Ne rugam, sa ne dea Dumnezeu sanatate, ceva de mancare sa aiba si trec toate”, se consoleaza Vandana.
Grijile au incaruntit-o, e slaba de abia se tine pe picioare. Nici lapte pentru cel mic nu mai are.
“Parintele (Claudiu Precup, directorul Asociatiei) e bun si ne ajuta,cu lapte praf, cu haine. De multe ori nu am o felie de pita sa le fac cu ceva sa aiba dimineata in geanta. Fetita are noroc ca sta la programul de after-school pana la 4 si ii da o masa calda acolo, dar astalalt…Daca nu am, nu am. Domnisoara Maria (de la Christiana – n.red.) mi-a dat niste cornuri cu ciocolata, napolitane luna trecuta, sa le pun la scoala. De multe ori nu am nimic sa le pun in ghiozdan si cand mananca copii ei se trag la o parte”, mai spune femeia.
Rozalia Olar este pensionara si locuieste cu fiul bolnav. A impachetat cu grija alimentele salvatoare intr-un troller, sa le poata duce acasa. Dupa ce isi plateste chiria ramane in fiecare luna cu doar 300 de lei din care sa traiasca.
“E un avantaj mare, am mai primit si anul trecut. Foarte mult ne ajuta, nu mult. Fara pachetul acesta Craciunul ar fi cu lipsuri, daca nu ai bani sa cumperi…Sunt multi ca mine”, spune ea, resemnata.
Asociatia a pregatit si de Craciunul acesta 300 de pachete.
“Este o traditie de 15 ani, inainte de Pasti si de Craciun dam aceste pachete. 240 sunt beneficiari ai proiectelor noastre, iar restul vin doar pentru pachete”, arata parintele Claudiu Precup, directorul Asociatiei.
De fiecare data alimentele se iau din sponsorizari. Unul dintre cei care au pus umarul la aceasta editie este firma de software Ullink.
“Un var de-al meu mi-a spus ca in fiecare an se organizeaza aici acest act caritabil. Am strans bani in interiorul firmei, am intrebat de ce este nevoie si am cumparat produsele. Am venit sa le si distribuim, sa facem treaba pana la capat”, a spus Nicu Oprean, reprezentant al Ullink.