Editorial

Când incultura se lovește de vanitate

CÂND INCULTURA ÎNTÂLNEȘTE INFATUAREA, atunci ia naștere ignoranța. Și autosuficiența. Mulțumirea de sine este din plin presărată cu fărâme de superficialitate. De o cultură superficială, de semidoctism. Un soi de învățătură precară, păreri vagi culese de ici de colo. Suntem romani. Suntem fie primii, fie ultimii. Nu există o cale așezată, nu există loc de cultura tihnită, cunoștințe dobândite prin efort. 

Efortul nu are corespondent în limba română.

Fie el efort intelectual sau fizic, acest termen, chiar dacă figurează în dicționar, lipsește din conștiința individuală sau colectivă. Totul este călcat în picioare și ponegrit. Nimic nu este pe merit. Nimic nu este „pe bune”.

Talentul, pentru români, nu poate fi decât înnăscut. Geniul poate fi doar congenital. Genialitatea nu se dobândește prin trudă. Talantul dobândit prin muncă, cu consecvență și sudoare, nu face doi bani. Efortul? Munca asiduă nu se regăsește nicicum în spațiul mioritic, acolo unde existența nu mai e demult nomadă, ci caracterizată prin sedentarism.

Denigrare totală. O specie de nihiliști, ce au o credință monoteistă, dar se închină la idoli. Idolii câștigului dobândit peste noapte, idolii averii căpătate orbește, idolii icoanelor nefăcute de mâini omenești. 

Totul e o pură loterie. Cultura ca loterie. 

Cel merituos este huiduit și desconsiderat. Adunătura de nihiliști, care odinioară se închinase idolilor romani, tuturor zeităților omenirii, încearcă din răsputeri să-și creeze un singur idol. Vițelul de aur al vremurilor uitate demult. Câștigul. Și loteria. “Descurcăreala” e pretutindeni. De ce să le mai fie frică de slavii răsăriteni, când cultura romană le este coruptă din temelii?!

Cum sărbătorește un popor nihilist ziua culturii naționale? Prin uitare. Prin monumente lipsite de vlagă și reci. O cultură pietrificată. Pietrificată și ascunsă de zidurile universităților și ale bibliotecilor. Care nu mai răzbate în piața publică.

Poporul sărbătorește prin muzică, prin adunări festive și discursuri lipsite de conținut. Un popor care se mândrește până la cer, semn al neputinței extreme și a infatuării fără de margini. Un popor care se autoflagelează continuu, pentru a-și ascunde durerea și lipsa de vioiciune. Pedeapsa aplicată cu consecvență se transformă în drog și preschimbă poporul în gloată, iar suferința devine leac.

Leacul devine autosuficient. Autosuficiența și ignoranța.

Iar cultura este serbată prin incultură. Fără remușcări. Fără regrete. Mândria și lipsa de pudoare a semidoctismului devine idolatră. Devine parazitară și bolnăvicioasă.

Se moare pe capete, se moare zi de de zi. Trăim prin incultură și murim satisfăcuți. 

Un popor ce nu-și cunoaște trecutul, prea obosit să-și înțeleagă prezentul și prea deznădăjduit să mai gândească la propriul viitor. 

Un popor cu viziuni apocaliptice, care trăiește compromițător, dar crede în mântuire. Un popor superstițios, care nu mai crede în nimic, dar este religios.

Un norod al inculturii și al impotenței.

O gloată de zănatici îmbrăcată în straie de sărbătoare își cântă prohodul. Nu e nimeni care să-i plângă. Sunt plini de ei. Plini de duhul străbunilor și al obiceiurilor pe care nu le înțeleg, al căror tâlc nu îl pătrund. Nu le-nțeleg și nu cunosc. Dar, în ignoranța lor sunt plini de înfumurare. Mare le e puterea și fără de măsură. Mai greu cântărește. Cât un secol de incultură și infatuare.

Incultură și impotență. Incultură și aroganță. Îngâmfare și pustiire. Bufonerie în stare pură.

O mulțime de bufoni, prea mândri ca sa își recunoască păcatele, prea îngâmfați ca să se smerească. Belferii falsei umilințe, care își plâng întruna de milă, cărora le place să se maimuțărească, fără nici o părere de rău.

Nestingherită, falsitatea domnește pretutindeni.

Și incultura.

Incultura – amarnică umilință, mândrie deșartă.

Un rector de universitate, un demnitar public, un ministru, al culturii oare?, ar fi spus mai ieri:

„Pentru mine ca om, ca român, pot să spun, ca și cadru didactic….eu consider, așa cum consideră foarte multă lume, că este practic cel mai mare poet CARE l-a dat România, cel puțin până în momentul de față”.

sursa foto: twitter.com

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *