Cancerul de col uterin este unul dintre cele mai intalnite forme de cancer, reprezentand 6% din numarul total al formelor de cancer depistate la femei. Colul uterin este partea cea mai de jos si ingusta a uterului, care realizeaza legatura acestuia cu vaginul. El face parte din sistemul reproducator feminin.
Incidenta cancerului de col uterin in situ (cancerul care nu s-a raspandit in alte parti ale corpului) atinge un varf intre varsta de 20 si 30 de ani. Dupa varsta de 25 de ani, numarul cazurilor de cancer uterin invaziv creste o data cu varsta, riscul de a muri de acest fel de cancer crescand pe masura ce femeile imbatranesc.
Prognosticul pentru aceasta boala este determinat de extinderea bolii in momentul diagnosticarii ei. Deoarece marea majoritate (mai mult de 90 %) din aceste cazuri pot si ar trebui sa fie detectate timpuriu prin folosirea testului PAP (Papanicolau), rata actuala a decesului este mult mai ridicata decat ar trebui sa fie si reflecta faptul ca acest test nu este facut pe aproximativ o treime dintre femeile care sufera de aceasta boala, dar care nu sunt diagnosticate la timp.
Printre factorii majori care influenteaza prognosticul sunt:
– stadiul in care este descoperit cancerul;
– volumul si gradul tumorii;
– tipul histologic;
– raspandirea limfatica si invazia vasculara.
Virusul HPV
S-a estimat ca, in Statele Unite, mai mult de sase milioane de femei sufera de infectie cu papilloma virus (HPV), ceea ce face ca o interpretare adecvata a acestor date sa fie importanta. Studii epidemiologice au demonstrat in mod convingator ca factorul major de risc in dezvoltarea carcinomului de col uterin preinvaziv sau invaziv este infectia cu papilloma virus uman, care depaseste cu multi alti factori cunoscuti.
Exista peste 80 de tipuri de papilloma virus uman, din care aproximativ 30 de tipuri sunt transmise pe cale sexuala si pot infecta colul uterin. In jur de jumatate din aceste infectii au fost legate de aparitia cancerului de col uterin. Infectia colului uterin cu papilloma virusul uman este factorul de risc primar in cazul cancerului de col uterin. Desi infectia cu papilloma virusul uman este foarte frecventa, totusi un procent mic dintre femeile infectate cu un timp de papillon virus netratat vor dezvolta cancer de col uterin.
Femeile infectate cu virusul imunodeficientei umane (HIV), la care se asociaza aceasta forma de cancer, au o boala mai rapid evolutiva si un prognostic mai prost. Dintre ceilalti factori implicate, mai pot fi luati in considerare:
– nasterile multiple;
– numarul ridicat al partenerilor sexuali;
– varsta scazuta la primele relatii sexuale;
– statutul socio-economic precar;
– fumatul poate fi ascociat cu un risc crescut de aparitie a cancerului de col uterin.
Prevenire
Toate femeile trebuie sa faca examene ginecologice regulate la inceperea vietii sexuale sau incepand cu varsta de 18 ani. Prevenirea bolilor cu transmitere sexuala (BTS) reduce riscul aparitiei unui cancer de col uterin.
Femeile care nu si-au facut regulat un test PAP sunt predispuse unui mare risc de a dezvolta cancer de col uterin. Cei mai importanti pasi in prevenirea cancerului de col uterin sunt realizarea unor examene ginecologice regulate si a testelor PAP. Modificarile anormale care apar la nivelul colului uterin pot fi detectate cu ajutorul testelor PAP si astfel pot fi tratate inaintea dezvoltarii cancerului.
Testul PAP (Papanicolau). Acest test este realizat in timpul unei vizite regulate la cabinetul medicului. Acesta utilizeaza o lama speciala sau o periuta pentru a recolta o proba de cellule de la nivelul colului uterin si al partii superioare a vaginului. Celulele recoltate sunt fixate pe o lamella si trimise laboratorului, in vederea cercetarii existentei unei anormalitati. Studiile effectuate sugereaza ca rata cancerului de col uterin va scadea, daca femeile care sunt sau au fost active sexual sau care sunt in ultimii ani ai adolescentei sau chiar mai in varsta si-ar face testul PAP in mod regulat.
Tratament. Se folosesc patru tipuri de tratament:
1. Interventia chirurgicala – are ca scop extirparea tumorii.
2. Radioterapia – foloseste doze ridicate de raze X sau alte radiatii cu o energie ridicata, in vederea distrugerii celulelor cancerigene si miscorarii tumorii. Radioterapia este realizata cu ajutorul unui aparat situat in afara corpului (iradiere externa). Radioterapia poate fi folosita ca singurul tratament sau pe langa tratamentul chirurgical.
3. Chimioterapia – foloseste medicamentele pentru distrugerea celulelor cancerigene. Este o terapie sistemica.
4. Hormonoterapia – utilizeaza terapia cu hormoni feminini.
Se poate opta pentru un tratament standard, a carui eficacitate a fost demonstrata de nenumarate studii. Nu toate pacientele pot fi vindicate prin aplicarea tratamentului standard, iar unele dintre ele pot avea mai multe efecte secundare decat cele dorite.