de Szakats Istvan
La Cluj, sintagma “Calitatea Vieții” a devenit un concept par excellence ocult, răs-abuzat de politic după nevoi, oportunități, și interese. Perfect vag și neconturabil, “Calitatea Vieții” a putut să devină trei lucruri.
Odată, o găselniță retorică, o perdea de fum în care politicianul dispare cu responsabilitate cu tot.
– Ce faci, domne, acolo?
– Lucru la “Calitatea Vieții”. Urmărim “Calitatea Vieții”.
– Ne scuzați, dar ce e aia?
– Na vezi dacă ești prost?
E cât se poate de convenabil că ce e aia, o știe fix Șefu’. Fix din cauza acestui caracter ocult al conceptului, nu o să-l poți prinde tu, cetățeanul, niciodată.
Doi, “Calitatea Vieții” a devenit bau-baul suprem cu care i se poate da în cap la oricine-scoate-capul, pe modelul “mvai, dar ceea ce propui, atentează la Calitatea Vieții”. Cât de convenabil, din nou, că ce e “Calitatea Vieții” știe fix Șefu’, și deci e fix ce îi convine pe moment. Sau vii cumva cu o idee bună? Numa’ bun s-o băgăm între toate celelalte dume despre “Calitatea Vieții” – declinat la viitorul nedefinit. Și apoi du-te.
Trei, “Calitatea Vieții” a devenit un instrument major de șantaj homeopatic al populației. Otrăvirea asta retorică, sistematică și pe termen lung cu “Calitatea Vieții “aduce ca clujeanul să vadă un fel de Doomsday Clock deasupra capului – care dacă o ia înapoi, cetățeanul și dat faliment, că nu-și mai poate închiria apartamentul. Că în realitate calculul e mult mai complex și cu rezultate mai șovăielnice, este ascuns tocmai prin caracterul ocult al conceptului.
“Calitatea Vieții” a devenit tromful suprem în șepticul retoric jucat de putere cu cetățenii, și după o vreme ar trebui să bată la ochi că e tras tăt numai de una dintre părți. Da, mai sunt și alte cărți în joc – de exemplu din când în când mai apare și aia cu “smart” – dar care, pe lângă faptul că e un concept mai ușor deconstruibil și deci vulnerabil, e și mai puțin productiv din punct de vedere politic – că face aluzii la intelect și minte (mai în sus pe piramida lui Maslow) decât asta cu “Calitatea Vieții” – care bate înspre inimă și burdihan, confortabil în jos către baza piramidei. Deci “Calitatea Vieții” să fie.
Sigur, la Cluj se trăiește mai bine ca în alte locuri. Care-mi aduce aminte de bancul ăla cu relativitatea cu Ițic și Ștrul.
– Bă Ițic, ce e aia relativitatea?
– Poi hai să-ți explic bă Ștrul. Hai să zicem că îți bagi tu nasul în fundul meu.
– Așa.
– Na. Tu ai un nas în fund, io am un nas în fund. Dar eu stau relativ mai bine.
Din păcate, deconstruirea fetișului retoric “Calitatea Vieții” – atent și permanent gonflat de PR-ul primăriei și al unor think-tankuri asociate, o să fie o treabă grea. Pericolul este, că dacă nu suntem atenți, am putea ajunge să-l internalizăm. Ghinion, dar e așa: o Narativă Mare nu poate fi dată jos de argumente, ci doar de o altă Narativă Mare. Dar cine s-o nască pe asta? Un alt partid politic? Meh. Cetățenii? Ok, dar cum? Și cum o vor susține?
Da, ca noroc, își mai face și timpul treaba. Dar mai e ceva. Și cu asta sunt onorat să închei (scuzați engleza, dacă găsesc varianta română, pun) Etienne de La Boetie, în cartea sa Discurs asupra servitutii voluntare, scria așa. În 1574.
”The man who has such mastery over you has but two eyes, has but two hands, has but one body, and has nothing more than what the least man in the great, infinite number of our cities has, except the advantage you give him to destroy you. Where did he get so many eyes to spy on you, if you are not granting them to him?
How does he have so many hands to strike you, if he does not get them from you? Where does he get the feet that he tramples your cities with, if they are not yours? How does he have any power over you, if not from you? How would he dare to attack you, if he did not have your agreement? What could he do to you, if you were not fences for the thief who robs you, accomplices of the murderer who kills you, and traitors to yourselves? You sow your crops so he may lay waste to them. You furnish and fill your houses to provide for his plunders. You raise your daughters so he can satisfy his lust. You raise your children so that the best he can do with them is to take them off to his wars, to lead them to slaughter, to have them minister to his lusts and carry out his vendettas. You work yourselves to the bone so that he can indulge in his delights and wallow in his filthy, nasty pleasures. You weaken yourselves in order to make him stronger and stricter in keeping you on a shorter rein. And you can deliver yourselves from so many indignities that the very beasts would either not feel or not endure, if you try, not to deliver yourselves from them but merely to wish to do so. Resolve no longer to be slaves and you are free! I do not want you to push him or overthrow him, but merely no longer to sustain him and, like a great colossus whose base has been pulled away, you will see him collapse of his own weight and break up.”
Spor.