Drumuri sparte, blocuri prafuite, zeci de masini blocate in coloane ce se intind pe sute de metri, muncitori plictisiti si nimeni pe strada. E imaginea Caii Baciului si a imprejurimilor, zona considerata “aproape rezidentiala” de catre agentiile imobiliare.
In relitate, aici nu exista oameni. Sau, daca sunt, se ascund bine in case si apartamente, caci pe strada nu e nici tipatenie de om. Singurele fete de care dai cu ochii sunt cele schimonosite din masini, care se chinuie sa parcurga o portiune de cateva sute de metri in cateva zeci de minute.
Drumul e rupt in doua, la propriu. Banda de mers catre Baciu e mai inalta cu aproape o jumatate de metru decat cea care duce spre oras. Nici trotuare nu exista – pe marginea drumului serpuiesc niste carari care se intrerup ici colo, asa ca e mai convenabil sa calci pe rigolele de langa sosea, si ele intrerupte.
Cand drumul e liber, praful de pe sosea formeaza un nor gri pe toata strada – atunci incep sa ti se strapezeasca dintii si sa te usture ochii. Probabil asta e si motivul pentru care nimeni nu se incumeta sa faca pe pietonul viteaz pe aici.
Oamenilor care locuiesc aici le e atat de frica de strazi incat nu ajung nici pana la containerele de la capatul blocului sau al casei. Astfel, pe strazile din apropierea Caii Baciului poti gasi, in santuri sau pe spatiul verde: canapele, fotolii, mese de calcat, covoare, scaune si haine. Pet-urile si pungile sunt la ordinea zilei. Gunoiul e la el acasa de cum treci peste linia ferata, in orice directie te-ai uita.
Locul in care nu ajunge nici macar taxi-ul
Dupa 40 de minute petrecute la telefon cu dispecerele de la „n” firme de taximetrie din Cluj, un taximetrist care tocmai intra in tura si care, culmea, locuia exact in Baciu, s-a indurat si a acceptat comanda de pe Calea Baciului. In rest, chiar daca dispecerele au insistat cum au stiut ele mai bine, pentru adresa asta nu vine niciun sofer.
“E prea departe, e prea complicat”, spune sec taximetristul.
Nimeni nu vrea sa se bage in aglomeratie, in coloane ce se intind pe sute de metri, in acest cartier “al nimanui” al Clujului.