„Noi suntem corturari. Noi avem traditia noastra. Noi suntem cu munca si credinta in Dumnezeu. Mesterim din generatie in generatie de la cazane de cupru, alambicuri pana la ibrice de cafea, toate lucrate manual, meserie invatata din tata-n fiu. Fac asta de 50 de ani si acum am 70 fara 3”, spune, calm barbatul cu mustata mare si intoarsa, cu palarie neagra cu boruri largi, parca desprins dintr-o fotografie veche.
Sta pe un scaun cu picioare scurte, in spatele unei mese pe care sunt insirate toate minunatiie pe care era electronicelor si electrocasnicelor le arunca la coltul istoriei. Dar lui nu-i pasa de asta, pentru ca munca si credinta in Dumnezeu sunt tot ce are mai scump pe lume. Asta si portul traditional cu care se mandreste oriunde ajunge.
“Ciocanim manual cazane de tuica, ceaun de guias, disc pentru carne, tigaie pentru gatit cartofi, cazan de ciorba cu polonic, ibrice, ceainice, cazanel pentru botez. Ibricul cu pereti dubli se lucreaza in cateva zile. Il vand cum da omul – 100, 120, 90 – negociem. Cazanul de tuica, ala mare, il vand cu 2.500 de lei”, mai spune Anton Caldarar, caldarar de meserie.
A venit la Cluj astazi si va ramane aici pana duminica, pentru ca participa la Targul Mesterilor Populari, orgnizat anul in Piata Avram Iancu. Iese usor in evidenta, pentru ca standul lui luceste cel mai tare.
“La mine in familie, toti barbatii au facut asta. Eu am invatat de la tata, el a invatat de la tata-sau. Si nepotul meu face, el duce traditia mai departe. Ne masuram averea in traditiile pastrate de sute de ani”, povesteste el.
De sute de ani, pentru generatii intregi ce au purtat numele de Caldarar, acest mestesug a fost singura sursa de venit. Iar Anton si nepotul sau duc traditia, pe care o povestesc oricui ii intreaba, mai departe.