Zece oameni s-au strans sambata, la ora trei dupa amiaza, la Muzeul de Arta, pentru a lua parte la ghidajul gratuit oferit prin programul “Calauza la muzeu”.
“Sunt mai multi acum, saptamana trecuta au venit patru, dar ulterior s-au mai alaturat cativa”, spune Ana Mirea, conservator la muzeu, “calauza” noastra prin Galeria Nationala.
Grupul e pestrit: doua fetite cu un babysitter, sau poate o matusa, un cuplu de varsta a doua, o doamna cu parul suflat de vant si cu ochelari de citit pe care si-i pune cand se apropie de un tablou, o liceanca timida, o tanara cu palton rosu si platforme, care molfaie guma de mestecat cu gura deschisa si, in fine, un domn in varsta cu ochi veseli, probabil singurul dintre vizitatori care se pricepe la arta.
Calauza la muzeu, episodul 2
Turul incepe, ne pornim printre tablourile cu rame grele, aurii si cele cateva sculpturi. Parchetul lucios, cu linii adanci de la ultima raschetare, scartaie ingrozitor la fiecare pas, in toate cele 16 sali, zgomotul ne urmareste negresit.
“Calauza” se straduieste sa scoata la iveala chestiuni interesante despre lucrari, vorbeste despre compozitie, lumina, culori si vietile artistilor.
“Acestea sunt portrete din secolul XVIII din Transilvania, nu erau iesite din comun portretele in pereche. Il avem aici pe Rodl Andras si sotia lui, iar hameiul din partea de jos a picturii inseamna ca erau proprietarii fabricii de bere”, spune Mirea.
Ghidul se opreste la un alt portret realizat de Barabas Miklos si le dezvaluie vizitatorilor un “secret”:
“Saptamana viitoare vom avea o expozitie cu lucrari restaurate si vom avea o lucrare de-a lui Barabas Miklos care nu a fost expusa niciodata, un portret al baronului Kemeny Zsigmond”, spune ea.
In alta sala, grupul se zgaieste la Stefan cel Mare si aprodul Purice, de Teodor Aman, precum si la alte portrete facute la comanda cu o precizie de admirat.
Arta si cultura generala
Podeaua scartaie, grupul trece in sala care adaposteste lucrari de Nicolae Grigorescu.
“Care dintre dumneavoastra imi poate spune ce alta lucrare de Grigorescu era in locul acesteia de aici? Acum e la restaurare si o veti putea vedea la expozitia de miercuri…”, incearca o nota interactiva calauza.
Dupa cum am intuit, doar domnul in varsta cu ochelarii rotunzi are vreun habar despre muzeu. El este singurul care raspunde la intrebarea inabusita de scartaitul parchetului.
“Asa este, Claia de fan era aici inainte”, se lumineaza fata ghidului.
Urmeaza o serie de picturi cu flori. Sunt de Luchian.
“Cine stie ce lucrare era acolo in loc de garoafe?”, se avanta din nou ghidul si, din nou, domnul cu ochelari salveaza situatia.
“Asa este, erau Albastrelele, o lucrare foarte celebra a pictorului”, zambeste calauza.
Mai dezvaluie cate un secret, mai scoate un tablou in evidenta.
“La aceasta pictura trebuie sa va uitati de departe si cu ochii intredeschisi pentru a vedea frumusetea luciului apei”, spune ea despre Venetia lui Gheorghe Petrascu.
15 Sali, trei supraveghetoare si cam 40 de minute de scartait mai tarziu grupul a ajuns in Sala Tonitza, unde se tin de obicei conferinte si simpozioane. Asa se explica faptul ca este plin de scaune pe care se aseaza bucuroase fetitele si o doamna, care pare sa fie impreuna cu domnul cu ochelari.
Cu vaga promisiune ca pe viitor se va mari traseul Galeriei Nationale, turul se incheie.
“Asteptam intrebari sau orice sugestii menite sa imbunatateasca serviciile pentru vizitatori”, isi ia ramas bun Ana Mirea de la grup si se grabeste sa ajunga la parter, la expozitia temporara, pentru ghidajul gratuit de la ora 4.