“Că din ţărână suntem şi în ţărână ne vom întoarce”, ar trebui să scrie pe fiecare “şosea” din România

La sfârşitul săptămânii trecute, inspectorii RAR, împreună cu poliţiştii rutieri, au desfăşurat, în municipiul Bucureşti, acţiuni de control care au vizat verificarea autovehiculelor cu privire la sistemul de amortizare a zgomotului.

Şi au descoperit că peste 90 la sută din autovehiculele verificate aveau deficienţe majore, unele fiind periculoase. În plus, aproape 60 la sută dintre acestea aveau neconformităţi în ceea ce priveşte poluarea.

Făcând rapid un calcul pe regula de trei simplă, nici nu vreau să mă gândesc câte astfel de maşini circulă pe şoselele Patriei.

Că noi trebuie să judecăm lucrurile astfel: după ce că avem printre cele mai proaste şosele din Europa, semnalizate în mod criminal prost şi pe care circulă tot felul de psihopaţi, unii dintre ei cu carnetul luat pe şpagă, cine lasă în circulaţie astfel de maşini?

Avem aşa: pe unele dintre cele mai proaste şosele ale Uniunii Europene, competiţionează “cimitirul parcului auto”, cu cocălărimea “cine mi-s eu” a cailor putere ai “beemwe-urilor” şi “chiu-şasă-lor şi tonele de moarte pe roţi a TIR-urilor lansate ca nişte lovituri de tun să colizioneze cu “participanţii la trafic”.

Aşa că nu este de mirare că România are 96 de decese în accidente rutiere la milionul de locuitori, fiind pe primul loc în clasament şi faţă de Bulgaria cu numai 89 de decese la milionul de locuitori. Nu sunt cuprinşi în statistica ETSC pe siguranţa rutieră şi miile de schilodiţi, sau marcaţi pe viaţă, de aceste accidente.

Cert este că, în ultimii 19 ani, au murit peste 43.000 de români în accidente rutiere. Ar fi o medie de 5 oameni pe zi care se duc să-şi prezinte aura sub formă de volan către Sfântul Petru.

Siguranța rutieră plasează România pe ultimul loc în UE. La aceasta se adaugă corupţia celor care nu ar trebui să lase în trafic maşini neconforme din punct de vedere tehnic, şoferi neconformi din punct de vedere psihic, sau ca educaţie şi a celor care, în 30 de ani, au furat autostrăzile României.

După 30 de ani, nici măcar o singură autostradă nu traversează munții. Nici dinspre Transilvania către Vechiul Regat, nici dinspre Moldova către Transilvania. În Parlament sunt legi care obligă statul să lucreze cu prioritate la aceste proiecte. Iar anii în care Uniunea Europeană s-a rugat, literalmente, de autoritățile de la București să primească bani pentru construcția acestor șosele de mare viteză au trecut.

Acum, în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, ni se cer căi de comunicare fără poluare. Acelea pe care le-am avut: Căile Ferate Române, dar care o parte s-au pierdut, o parte s-au stricat şi o parte s-au furat.

Că hoţia este în ADN-ul celor care se apucă mde politică în România şi a acelor numiţi de ei în înalte funcţii publice.

Nu numai cetăţenii români îşi caută de lucru în afara României. Până şi şoselele de mare viteză caută străinătatea – majoritatea fac legătura cu exteriorul și se cuplează cu infrastructura rutieră a Ungariei. Mai rapid ajungi la Budapesta decât la Bucureşti. Ce să cauţi să faci turism la Marea Neagră când este mai simplu şi infinit mai de bun simţ (ca servicii şi respect faţă de banul dat), să ajungi la Mediterana?

Ca să ajungi la Capitala României ai la dispoziţie doar drumuri cu două benzi care traversează, la fiecare 10 kilometri, o localitate, cu limitările de viteză de rigoare (rar respectate), cu bicicliști nesemnalizați corespunzător, cu căruțe trase de boi şi cai şi tractoare care aduc pe ce-a mai rămas din asfalt noroaiele adunate de pe câmpuri, cu veşnicele șantiere “de reabilitare” şi cu nici nu-ţi poţi închipui câte alte obstacole și gropi nesemnalizate ridicate în cale. La care se adaugă pericolul de sub șosele (tot rod al corupţiei şi şpăgii): poduri cu structura de rezistență expirată psihic și fizic, sau terasamente care alunecă fără să intervină nimeni să le consolideze.

Grădina Maicii Domnului are 86.000 de kilometri de drumuri publice din care 32.000 de kilometri sunt străzi pietruite și de pământ. Practic, o treime din șoselele unui stat al Uniunii Europene sunt realizate din praf și pulbere. Iar de celelalte drumuri, presupus a fi asfaltate, s-a ales praful din cauza lucrărilor de calitate îndoielnică şi a execuțiilor la limita corupției.

Am zis “corupţie”? Cine-i verifică pe cei care verifică? Fix corupţii. Funcţionarii unui întreg Serviciu de eliberări permise din Suceava au ajuns cu cătuşe la mâini de prea cinstiţi ce au fost. De mână cu şeful de protecţie al MAI din judeţ.

Dar ce să ne mirăm când în România, din banii serviciilor, inclusiv DGIA, se fac cadouri consistente politicienilor? Și este menționat explicit președintele Iohannis care, potrivit generalului Iulian Gherghe, proaspăt arestat pentru deturnare de fonduri, ar fi primit de la DGIA un echipament de schi.

“Că din ţărână suntem şi în ţărână ne vom întoarce”, ar trebui să scrie pe fiecare “şosea” din România. La fel pe fiecare şofer. Corupţia produce şi ţărână...

Şi, gata!

Adauga comentariu