Nu cred că mai mult de 5% dintre clujenii votanți înțeleg cu adevărat riscul la care a fost expus Clujul în momentul în care Emil Boc și Rareș Bogdan (cu implicații mai puține), au ales să îl susțină pe Florin Cîțu pentru lupta internă care va da noul președinte al PNL.
Strategic vorbind, Emil Boc a greșit fundamental că s-a exprimat pentru susținerea lui Cîțu mult prea devreme, adică la începutul competiției electorale interne, una stranie pentru lungimea ei. Mult mai abil, Bolojan a așteptat să se ajungă în buza campaniei ca să ia o decizie. Și bine a făcut. Imaginea lui Florin Cîțu este pur și simplu praf și pulbere după dezvăluirile făcute de presă, cu referire la trecutul lui penal, dar mai ales, ceea ce a deranjat enorm, este lanțul de minciuni pe care Cîțu le-a brodat ca să minimizeze impactul asupra opiniei publice. Toate acestea au venit la pachet cu o grămadă de declarații nefericite ce au culminat cu faptul că ditamai premierul României, care se și laudă cu o viziune economică profesionistă, nu numai că nu știe care este prețul la pâine, dar și jignește milioane de oameni din această țară pentru care pâinea este un aliment foarte important.
Clujenii nu au fost niciodată interesați de semnificația gesturilor politice ale lui Emil Boc și nici de impactul lor. Cu o mândrie locală care îi orbește definitiv, clujenii i-au trecut cu vederea lui Emil Boc, toate greșelile și minciunile scoase pe gură ca primar și nu au fost puține. L-au iertat și pentru mandatul execrabil de premier când populația a suferit zdravăn de la tăierile șocante pe care Emil Boc le-a impus. Însă urciorul nu merge de multe ori la apă. Emil Boc s-a bazat prea mult pe faptul că va fi iertat de clujeni și s-a bazat prea mult pe faptul că românii au o putere nelimitată de a uita. Încetul cu încetul steaua lui Emil Boc apune. Sunt tot mai multe contestările lui din partea ONG-urilor ca să nu mai vorbesc că, pe canalele social media, pentru prima oară după mulți ani, Emil Boc este criticat și luat în tărbacă de clujeni.
Populismul, ipocrizia, dubla măsură și, sincer, grămada de nerealizări pe care clujenii se străduiesc să nu le vadă, fac din Emil Boc un personaj politic local a cărui foc se stinge încetul cu încetul. Iar Emil Boc simte asta. Este și motivul pentru care cu o disperare subterană a ales să-l susțină pe Florin Cîțu, să îi facă rost de electori interni și să-și asume la nivel public asocierea cu ei, tocmai din dorința de a trage ca om politic ultimul cartuș al supraviețuirii: candidatura pentru președinția României. Emil Boc e conștient că e ars ca om politic local și trage tare pentru Cotroceni.
Alegând însă, la început de campanie electorală internă, sa îl susțină pe Florin Citu, Emil Boc a greșit tactic, îngrozitor de tare. Spre deosebire de el, Bolojan a așteptat pervers și răbdător să treacă timpul, să se tragă gloanțele, să vadă efectele dezvăluirilor și abia apoi să aleagă. Bolojan este ultimul lider puternic și influent al PNL care și-a exprimat opinia politică, reușind performanța de a se creiona în spațiul public ca un dealer maker, ca un om care întoarce balanța, ca un om care, atunci când intervine, influențează totul.
În acest moment, lucrurile nu sunt deloc sigure pentru „echipa câștigătoare” a lui Florin Cîțu. În ceea ce privește susținerea parlamentarilor din PNL, Ludovic are deja jumătate. Apoi, Bolojan vine cu forța voturilor lui, alăturându-se altor susținători ai lui Ludovic Orban și făcând lucrurile să fie și mai complicate, mai ales că, spre deosebire de Boc, Bolojan a negociat perfect răsplata pentru susținerea dată: postul de premier. Lucru care îi va da forță și lui Ludovic Orban – pentru că Bolojan este extrem de bine cotat atât intern, in partid, cât și la nivel național. Ludovic Orban și-a făcut rost, când lucrurile păreau pierdute pentru el, de Lampa lui Aladin din care a ieșit Bolojan.
Deși în spațiul public Emil Boc s-a străduit peste 10 ani să-și construiască o imagine de primar-magician, fermecând țara cu cascadoriile lui de PR, în realitate Emil Boc este un balon de săpun vorbitor, un prost manager de oraș și cu un răboj pe care nu sunt încrustate realizări prea multe. În paralel, Ilie Bolojan și-a construit o imagine și mai puternică ca Emil Boc, care a explodat în ultimul an, dar pe un plan comunicațional total atipic: în timp ce Emil Boc aburea opinia publică cu proiecte care s-ar putea face, Ilie Bolojan prezenta mereu și mereu realizări, deja inaugurate, gata de folosire.
Emil Boc e de aproape 20 de ani primar la Cluj, a fost și premier, și nu a fost în stare să construiască o centură ocolitoare, n-a fost în stare să construiască un aqua park, n-a fost în stare să renoveze centrul. Emil Boc construiește blocuri între case, camarila de partid din jurul său se îmbogățește. Aparatul de funcționari din Primărie a crescut incredibil în ultimii ani, mulți dintre angajați fiind plătiți cu salarii care îl rușinează pe președintele României. Infrastructura rutieră este praf și pulbere, orașul s-a aglomerat peste limita suportabilului. Nu există niciun fel de strategie turistică, nu există niciun fel de programe sociale pentru cei defavorizați, că sunt și din ăștia, mult prea mulţi, din păcate, în Cluj-Napoca.
În paralel, Ilie Bolojan a făcut din centrul Oradiei o bijuterie. A renovat sau construit noi poduri. A inaugurat nu una, ci două șosele de centură. A stimulat firmele locale ca să se dezvolte. A construit școli și grădinițe. A modernizat cu 130 de milioane de euro cele două mari spitale din oraș.
Dar mai presus de toate, Ilie Bolojan a jucat incredibil de pragmatic din punct de vedere politic în plan local. Față de Cluj unde Emil Boc și mai ales, Alin Tișe sunt dependenți de UDMR, Ilie Bolojan a rupt pisica în mai multe bucăți, înțelegând foarte bine că relaționarea politică cu UDMR a PSD-ului la nivelul județului Bihor nu aduce decât deservicii dezvoltării județului.
Aici Bolojan a aplicat una dintre cele mai spectaculoase mișcări de șah politic, lăsând în loc, după câteva mandate de succes la Primărie un tânăr crescut de el și pe care l-a garantat cu propriul nume, cerând orădenilor să extindă agenda încrederii în ceea ce îl privește și la nivel județean și să îi acorde un mandat puternic în fruntea Consiliului Județean. Astăzi Bolojan și echipa PNL Bihor conduc autoritar atât Oradea cât și județul. Iar asta se vede prin politicile congruente de dezvoltare pe care cele două administrații le au. Bolojan a anunțat că va îndeplini în nici trei ani la Oradea, visul de o viață al clujenilor inteligenți: pista de cargo. De când a ajuns șef la CJ, Bolojan a epurat pilele politice și frecătorii de mentă din instituție, spre deosebire de Boc care nu mai știe cum să mai umple aparatul Primăriei de sinecuriști.
De pe aceste poziții pleacă Bolojan în competiția internă a PNL ca susținător al lui Ludovic Orban. Așa cum arată lucrurile, Cîțu are șanse tot mai mici să rămână la timona Guvernului și să preia președinția PNL. Peste discuțiile politice, un lucru e sigur. Ceva s-a întâmplat în stratosfera securiștilor. A avut loc o „extorsiune” și, cel mai probabil, o parte din securiștii puternici care încă manevrează lucruri în statul paralel s-au speriat nu numai de cinismul afișat a lui Cîțu, cât și de posibilitatea ca Emil Boc să ajungă la Cotroceni și să continue stilul lui Băsescu.
Stați liniștiți, dragii mei. Sângele politic apă nu se face. Boc este un dictator în miniatură. Un frustrat răzbunător care conduce Primăria Clujului în mod primitiv și isteric. Transformare survenită după venirea de la Palatul Victoria, așa cum a învățat de la tăticul Băsescu.
Niște băieți puternici au decis că Ludovic Orban e o opțiune mult mai cuminte pentru următorii anii decât un rebel neascultător și mitoman ca și Cîțu, și și-au adus și ei contribuția generând scandalul cu Cîțu alcoolistul.
În cazul în care Florin Cîțu va pierde președinția PNL tocmai datorită susținerii puternice și chiar nesimțite făcute de Boc pentru Cîțu (fiindcă membrii PNL nu au uitat gestul absolut țărănesc al lui Boc de a-l lăsa singur în primul rând pe Ludovic Orban), Clujul va pierde enorm din toate punctele de vedere. Va pierde din punct de vedere politic, căci orice fel de comunicare și colaborare a lui Boc sau Tișe cu Ludovic Orban, odată devenit președinte PNL, va începe de la zero și va coborî spre minus infinit. Din punctul de vedere al investițiilor și dezvoltării, Clujul nu va avea ușă deschisă la viitorul premier, Ilie Boloja, care în mod evident va căuta să tragă oala pe spuza Oradiei, pentru ca Bihorul să recupereze cât mai mult din prăpastia de dezvoltare ce îl desparte de Cluj.
Clujul va intra într-un con de umbră politic și vina pentru așa ceva i se va datora lui Emil Boc care la masa PNL a jucat fircăi în loc să joace poker.