Bolile care survin la batranete pot fi responsabile de o pierdere importanta a autonomiei. Bolile batranetii afecteaza in special creierul, oasele si articulatiile.
Una din 20 de persoane de peste 60 de ani sufera de deteriorarea grava a facultatilor mintale. La varsta de 85 de ani, procentul este de patru ori mai mare (o persoana din 5).
Boala Alzheimer este implicata in 50-60 % dintre bolile degenerative ale creierului. Ea se manifesta prin tulburari de memorie, de vorbire, de judecata si printr-o dificultate de orientare in timp si spatiu. Aceasta afectiune poate aparea sporadic inainte de 60 de ani. Mai mult de 30 % dintre persoanele de peste 85 de ani sunt afectate de aceasta. Nu exista un tratament. Un singur medicament (tacrine) e folosit in prezent pentru diminuarea semnelor de boala, dar nu e eficace decat la un numar mic de persoane. Mentinerea unei activitati si stimularea cotidiana a bolnavului pentru executarea activitatilor curente sunt recomandate pentru a asigura o autonomie cat mai indelungata.
Boala Parkinson, o alta afectiune degenerativa a creierului, debuteaza rar inainte de 55-60 de ani; adesea, manifestarile ei se agraveaza progresiv. Ea afecteaza aproximativ 1 % din populatia in varsta de peste 50 de ani. Se caracterizeaza printr-un tremor in repaus, o expresie a fetei incremenita (inghetata), miscari lente si putin numeroase, si o rigiditate generalizata. Nu stim inca sa vindecam aceasta boala ale carei cauze sunt in prezent necunoscute, dar diverse medicamente permit atenuarea semnificativa a simptomelor.
La persoanele varstnice, si in special la femei, sfincterele (dispozitiv muscular ce inconjoara un orificiu sau un canal natural si care permite deschiderea/inchiderea lui) isi pierd din eficacitate, ceea ce poate antrena o incontinenta pentru urina si, mai rar, pentru materii fecale. Atunci cand incontinenta urinara e usoara, o reeducare specializata poate ameliora simptomele. E recomandabila folosirea tampoanelor igienice. In formele mai grave, se poate recurge la tratament chirurgical (punerea unei proteze).
Prostata este o glanda care se afla in vecinatatea vezicii urinare, la barbat. Ea intervine in formarea spermei si joaca un rol si in functia aparatului urinar. Incepand cu varsta de 50 de ani volumul prostatei creste in mod natural; tesuturile care o compun isi schimba consistenta si devin mai putin suple, ceea ce poate produce o jena la urinare. Adenomul de prostata este o tumora benigna care apare odata cu varsta. Aceasta boala afecteaza in jur de 90 % din populatia masculina de peste 80 de ani. Ea se traduce printr-o hipertrofie a glandei, care determina dificultati la urinat. In functie de importanta acestei dificultati la urinare, tratamentul va fi medical sau chirurgical.
Osteoporoza, care se traduce printr-o pierdere a densitatii osoase, e direct legata de procesul de imbatranire. Intr-adevar, in jurul varstei de 70 de ani, densitatea scheletului a scazut cu aproximativ o treime. Oasele devin mai fragile si sunt expuse mai mult la fracturi (in mod special colul femoral). Datorita modificarilor din sfera hormonala, afectiunea apare mai frecvent la femei decat la barbati, deoarece la menopauza ovarele inceteaza sa mai produca estrogeni, esentiali in mentinerea structurii osoase. La varsta de 75 de ani, aproape jumatate dintre femei au avut cel putin o fractura datorata osteoporozei. Boala poate determina tasari vertebrale si dureri intense la nivelul coloanei vertebrale.
Cateva masuri preventive pot compensa si intarzia efectele osteoporozei. Este necesar un aport adecvat de calciu in alimentatie (lapte si produse lactate), aceasta fiind indispensabil in formarea osului. Este recomandabila, de asemenea, activitatea fizica regulata pentru a mentine muschii si scheletul intr-o stare buna. In fine, pentru femei, in afara contraindicatiilor, un tratament hormonal de substitutie poate preveni o instalare prea rapida a osteoporozei. Acest tratament poate fi completat prin aport de calciu, de fluor si vitamina D.
Artroza reprezinta o degenerescenta a cartilajelor care apare cel mai des dupa varsta de 60 de ani si afecteaza mai ales femeile. Articulatiile soldurilor, genunchilor, vertebrelor cervicale si lombare sunt cele mai afectate, deoarece sunt supuse unui stres mecanic important; cu toate acestea, boala poate atinge toate articulatiile. Simptomele sunt reprezentate de dureri, o tumefactie localizata a articulatiei, cracmente si o redoare la nivelul articulatiei afectate. Nu exista tratament preventiv, dar dispunem de medicamente pentru a diminua durerea (antiinflamatoare nesteroidiene si antialgice). Este posibila, daca acest lucru se dovedeste necesar, inlocuirea articualatiei distruse printr-o proteza.