Boli ale aparatului respirator

Bolile infectioase, precum este tuberculoza, au regresat mult in secolul XX, in timp ce frecventa cancerului pulmonar sau a astmului au crescut considerabil. Bolile respiratorii care s-au dezvoltat in cursul ultimelor decenii sunt legate in mod special de fumat si de modificarea mediului inconjurator, urban si industrial.


Frecventa cancerului pulmonar a sporit considerabil o data cu cresterea numarului de fumatori. Mediul inconjurator (expunerea la radiatii nucleare, la substante precum azbetul, cromul, nichelul sau hidrocarburile) constituie de asemenea un factor de risc pentru acest tip de cancer. Evolutia acestei boli e in general nefavorabila: doar 5-10 % dintre pacientii afectati vor fi in viata dupa 5 ani de la diagnosticarea bolii. In prezent, tratamentul cel mai eficae este cel chirurgical, care suprima tumora impreuna cu o parte importanta din plamanul adiacent acesteia. Celelalte tratamente asociaza in functie de cancer, chimioterapia si radioterapia.


Bronsita se caracterizeaza printr-o hipersecretie bronsica permanenta sau recidivanta. Vorbim de bronsita cronica atunci cand perioadele de tuse cu expectoratii dureaza cel putin trei luni pe an si au o vechime de cel putin doi ani.


Fumatul joaca un rol important in aceasta boala: frecventa bronsitei cornice la nefumatori e de 8 %, in timp ce la persoanele care fumeaza mai mult de 20 de tigari pe zi, ea atinge cifra de 50 %. Ceilalti factori, care sunt poluarea atmosferica si infectiile repetate, au de asemenea importanta. Bronsita cronica evolueaza in general spre insuficienta respiratorie cronica si spre o distrugere a alveolelor pulmonare (emfizem) determinand o respiratie dificila, o coloratie violeta sau albastruie a pielii (cianoza) si edeme la membrele inferioare. Dupa mai multi ani de evolutie, jena respiratorie care aparea doar la efort persista si in repaus si devine invalidanta.


Tratamentul, care variaza in functie de gravitatea bolii, se bazeaza pe oprirea fumatului, urmarirea si tratarea cu antibiotice a fiecarui episod infectios, kineziterapie respiratorie si administrarea unor medicamente (bronhodilatoare, fluidificante ale secretiilor etc.)


Frecventa globala a astmului bronsic, in crestere, se situeaza in jurul cifrei de 5 % din populatie. De obicei se distinge astmul alergic datorat acarienilor (mici animale care traiesc in praf), polenurilor, parului de animale etc. si mai frecvent intalnit la copil, si astmul nealergic, la care factorii declansatori ai crizei nu sunt specifici (fum, efort, aer rece sau umed etc.).


Astmul e o boala care afecteaza bronhiile. Acestea reactioneaza la un factor iritant prin ingustarea lumenului lor. Ele determina astfel o expiratie dificila. Pacientii se plang inainte de toate de o senzatie  de opresiune. Crizele de astm sunt deseori imprevizibile. Ele pot avea o durata mai scurta sau mai lunga. La persoanele cu un astm  vechi, poate persista o dificultate in respiratie intre crize, care devine permanenta la persoanele in varsta.


Tratamentul se bazeaza pe administrarea de medicamente al caror scop e dilatarea bronhiilor. In cazurile cele mai grave, este obligatorie internarea de urgenta in spital pentru administrarea medicamentelor prin perfuzii, a oxigenului si, cateodata, pentru respiratie asistata. In primul rand, persoana astmatica trebuie sa evite in viata curenta tot ceea ce ar putea sa-i provoace crizele: contactul cu animale domestice, obiectele si locurile ce contin praf, locurile cu fum.


Insuficienta respiratorie reprezinta incapacitatea plamanilor de a asigura functiile lor, care se traduce prin scaderea concentratiei de oxigen in sange. Insuficienta respiratorie acuta reprezinta o prabusire brutala si grava a functiei plamanilor; ea va determina tulburari ale frecventei respiratorii, o coloratie albastruie a pielii (cianoza), o acelerare a ritmului cardiac, o hipertensiune arteriala sau stare de coma. Ea poate fi cauzata de o obstructie a bronhiilor (ca urmare a unei bronsite cornice, a unei crize de astm etc.), de un traumatism la nivelul toracelui sau de coma. Din cauza gravitatii sale, ea necesita internarea de urgenta in spital intr-un serviciu de reanimare.


Atunci cand insuficienta respiratorie e permanenta, ea devine cronica. Se manifesta in principal printr-o respiratie dificila. Ea evolueaza lent, agravata de pusee de insuficienta respiratorie acuta. Perioadele de internare in spital se repeta si intervalul dintre acestea se micsoreaza.


Tratamentul insuficientei respiratorii presupune asocierea mai multor procedee: administrarea de oxigen (oxigenoterapie), medicamente ce dilata bronhiile, antibiotice si kineziterapie respiratorie.


Adauga comentariu