PORTRET

Bogdan Curta, clujeanul care îți aduce colindele mai aproape de suflet

Bogdan Curta e artistul prin vocea căruia cântă îngerii. ,,Eu las muzica sa coboare din îngeri, muzica trebuie să fie făcută din suflet pentru suflet”, reflectează clujeanul care consideră talentul său pentru muzică drept un dar divin. El nu cântă pe note, fiindcă acordurile melodiilor sale nu sunt tehnice sau umane, ci inspirație pură, cântată în deplin acord cu trăirile sale lăuntrice.

Bogdan Curta s-a născut cu pianul în sânge. Nu a fost nevoit să învețe în prealabil notele sau tehnica clapelor, începând să cânte din fragedă copilărie, ca pe un dat firesc, așa cum a început să vorbească:

„Dacă ești făcut să cânți, nu poți să nu o faci. Eu am învățat singur să cânt. Când eram elev fugeam de la școală ca să cânt la pian, și cântam 7-8 ore pe zi. Am făcut după aceea Școala de Arte la secțiile canto și orgă, dar, sincer, nu m-a ajutat. Nici nu am fost, am mers doar să văd ce e pe acolo, apoi să îmi scot diploma.”

Pianul – talantul pe care i l-a dăruit Dumnezeu

Pasiunea mistuitoare pentru pian o consideră drept talantul pe care i l-a dăruit Dumnezeu la venirea sa pe lume. Cu un asemenea dar divin, cunoașterea umană, tehnică, a instrumentelor muzicale, prin studiu aprofundat, ar fi fost superfluă și doar i-ar fi „încurcat” talentul nativ:

„La pian am știut din prima să cânt. Sunt niște chestii pentru care ești programat în viață. Ideea e să faci ceea ce ți-a dat Dumnezeu, să nu îți îngropi talantul. Degeaba cunosc notele că nu le folosesc, numai mă încurcam.”

Prima dată a fost dus la Liceul de Muzică de o elevă a mamei sale, pe când avea 5 ani. Eleva și-a dat seama că micul pianist nu apasă haotic pe clape, ci că acordurile muzicii sale juvenile aveau melodicitate și sens. Pasiunea și înzestrarea, odată descoperite, au fost încurajate de către părinții săi, ce i-au cumpărat un pian de jucărie și tot felul de jucării muzicale, viitorul artist cântând la propria orgă electronică de prin clasa I.

Cântatul trebuie să devină la fel de firesc ca și vorbitul

Bogdan Curta se definește ca un cântăreț ce compune și cântă ,,după ureche”, ,,urechea”, în opoziție cu notele și cu portativul, însemnând creativitate, inteligență spontană și autenticitate în exprimarea artistică:

„Orice piesă care există a fost compusă după ureche. Să reproduci exact, notă cu notă, o anumită piesă, nu înseamnă nici pe departe să fii creativ, înseamnă doar să cânți pe note. A cânta pe note e ca și cum te-ai prezenta în fața unei audiențe și ai citi un discurs de pe foaie. Poți citi cu mai multă sau mai puțină expresivitate, dar nu te poți compara cu unul care vorbește liber, acela fiind un adevărat orator – cel căruia nu îi trebuie foaie. Așa e și cu muzica, cu partitura – e un limbaj: îți trebuie textul, simbolurile, și te descurci fără ele.”

Cântatul trebuie să devină la fel de firesc ca și vorbitul, consideră Curta, pentru care muzica, la fel ca și vorbirea articulată, e un limbaj, prin care îți exprimi liber ideile și sentimentele, limbajul muzical putându-se exterioriza prin coardele vocale, ca și cel verbal, sau prin mijlocirea degetelor, prelungire a trupului spiritual al artistului:

„Cum îți folosești coardele vocale ca să vorbești liber, așa îți folosești și degetele ca să cânți. Eu pot improviza 10 ore, pot să cânt 10 ore non-stop ceva ce nu mai există, pur și simplu să cânt, dar dacă mă pui să repet ce am cântat, nu o să mai pot.”

Artistul nu are nevoie de diplomă pentru a își dovedi talentul

Artist liber și boem, Bogdan Curta a urmat timp de 3 ani cursurile Academiei de Muzică Gheorghe Dima, dar și-a întrerupt studiile, la un moment dat, înainte de a deveni muzician cu diplomă, considerând cursurile universitare clujene în dezacord cu acordurile muzicii sale:

„Am fost 3 ani la Academia de Muzică, dar m-am oprit pentru că am fost plecat în Franța, însă o să o termin într-o zi. Dar e chiar numai pentru diplomă, deși nici aia nu mai folosește. E o chestie de orgoliu personal. E o diferență foarte mare între ceea ce se face la Academie și felul în care lucrez, ce se face acolo nu are legătură cu producția muzicală de studio, dimpotrivă. Acolo se predă ideea că nu trebuie să cânți la microfon.”

Cu toate acestea, artistul a predat muzică, fiind timp de doi ani profesor de orgă la Liceul pentru Deficienți de Vedere.

La 13 ani și-a descoperit pasiunea pentru radio

La 13 ani Bogdan Curta a început colaborarea cu Radio Cluj, radioul fiind o pasiune de care se simte încă legat. La 23 de ani a început să realizeze emisiuni culturale și educative, amintindu-și în special de ,,Bună seara, copii, bună seara, tineri!”, emisiune prin care tânărul artist încerca să descopere și să valorifice talentele altor tineri, în special adolescenți:

„Cine voia să imprime trebuia să meargă la radio sau la televiziune, existând astfel totuși un control asupra a ceea ce apărea pe unde sau pe sticlă, și efectiv îi înregistram, pentru că erau niște voci extraordinare.”

Regretul lui Curta e că, după ce s-a terminat emisiunea, descoperirile sale artistice s-au pierdut, talentele tinerilor fiind disipate în prozaismul unei societăți ce nu știe a își aprecia sau promova adevăratele valori:

„Nu mai știu nimica de ei și am o oarecare dezamăgire, un soi de neliniște amară, că ar fi putut să devină și ar fi meritat să ajungă celebrități și ar fi avut ceva de spus lumii, și te miri prin ce colțuri de lume, ce meserii banale practică, prin care nu își valorifică talentul sau talantul.”

După despărțirea de radio, și-a făcut un studio propriu de înregistrări la Cluj

Lui Bogdan Curta i-a plăcut foarte mult ingineria de sunet, iar radioul a fost ,,lumea sa”. Acolo a făcut și primele sale imprimări, simțindu-se legat sufletește de cabină, de microfonul la care imprima primele cântece la 13 ani, momente pe care nu le va uita niciodată. După despărțirea de radio, și-a făcut un studio propriu de înregistrări la Cluj, din dorința de a rămâne apropiat de acest domeniu. Acum, la ”Angels voice” își imprimă și își orchestrează atât propriile piese, cât și pe ale altor artiști, din țară sau din străinătate.

„Nu mai trăim acum o sută de ani, orice înregistrare, orice muzică se definitivează în studio”, consideră Curta, ,,studioul e în muzică, așa cum e tipografia pentru carte. Un artist este ceea ce a înregistrat, atât. După ce trece în neființă tot ceea ce înseamnă el este numai ce a înregistrat. Putea să fi avut 500 de concerte live excepționale, degeaba, dacă nu i-au fost imprimate…”

A lansat mai multe albume de muzică, de colinde și de muzică ușoară: „Îngeri din rai”, „Dor de Crăciun”, „Aripi de înger”, „Dor de casă, Dor de Rai” și „Pe sub tei”.
Principala preocupare a muzicianului e cea de compoziție și imprimări de colinde, susținerea de concerte de colinde și de muzică ușoară. Imprimă muzica anilor ’30 în duet cu cântăreții de atunci (cu cei care mai sunt printre noi), simțindu-se fascinat de lumea ,,micului Paris”, pe care încearcă să o readucă la viață prin muzică. Își consideră publicul ca fiind unul preponderent feminin, datorită caracterului romantic al muzicii sale.

Bogdan Curta e și cercetător muzical la centrul internațional Pompidou din Paris:

„Am mers acolo, am văzut că este un centru de cercetare muzicală, am deschis ușa, am intrat, aveau ceva lucrări și am zis că vreau să le văd centrul. Le-am spus cu ce mă ocup, am discutat cu câțiva oameni de acolo și nu m-au mai lăsat să plec; nici nu mi-au cerut vreo diplomă, ceva, acolo nu e ca aici, dacă ești interesat și faci o impresie bună, reușești.”

Bogdan Curta s-a născut și poet

Pe lângă creația muzicală, Bogdan Curta compune și poezie, scriind poezii filosofice, de dragoste, aforisme, dar și versuri pentru cântece. S-a inspirat întotdeauna din Eminescu și Păunescu și se simte mâhnit de faptul că oamenii se îndepărtează de tot ce înseamnă valoare românească, apărând ,,un soi de dispreț” față de operele marilor clasici.

„Un om care crede în valori în ziua de astăzi are foarte mult de pierdut”

Artistul se simte animat de valorile creștine, iar bunul-simț și dreptatea, ca repere în viață la care a aderat mereu, consideră că l-au costat foarte scump, atât financiar, cât și sufletește:

„Un om care crede în valori în societate în ziua de astăzi are foarte mult de pierdut, dar trebuie să-și asume lucrul ăsta, și nici nu poate altfel. M-aș simți mult mai rău dacă aș avea un câștig financiar și un oarecare pseudo-confort în ceea ce privește relațiile sociale cu alții, încălcându-mi principiile. Sunt oameni care, dacă fac compromisuri, pot obține foloase materiale imediate și chiar și o ascensiune socială, dar se mistuie pe dinăuntru.”

Dacă ar fi vrut să facă averi din muzică, ar fi avut șanse, consideră artistul, dar nu a ales un gen muzical comercial, fiindcă el lasă muzica sa ,,să coboare din îngeri”, muzica trebuind să fie făcută doar din suflet pentru suflet, și nu ca o marfă, care să fie pusă pe tarabă: ,,Muzica trebuie să fie simțită și dăruită și trebuie să rămână o artă!”

Nu se consideră folkist, deși e considerat ca atare

Deși o mare parte din publicul ascultător de folk îl consideră folkist, ascultându-i muzica, Bogdan Curta nu se definește ca atare:

„Eu nu sunt folkist, nu cânt la chitară decât de câteva ori pe an și și atunci doar câteva minute, nu sunt chitarist. Cânt la clape, la pian, la orgă electronică în special și mă simt privilegiat că am șansa să cânt la cel mai complex instrument din lume. Muzica e atât de frumoasă, încât pentru un artist, să cânte un singur gen muzical, mi se pare de un minimalism inacceptabil. Să te nișezi așa, să îți dai copy-paste simțirilor, e de un minimalism neomenesc. Nu simți la fel în situații diferite ale vieții, deci nu poți cânta la fel: în momentul în care tu cânți la fel, înseamnă că ești fals.”

Cu toate acestea, lui Bogdan Curta îi place în mod deosebit folkul, pentru că în folk se îngemănează muzica și poezia – însă doar folkul veritabil, ,,pentru că acum au apărut tot felul de experimente nefericite, un fel de dadaism al folkului”, iar el apreciază muzica din Cenaclul Flacăra, mai ales folkul orchestrat.

Preferă să cânte colinde în special în biserici

Colinde preferă să cânte în special în biserici, colinda definind-o ca o rugăciune cântată ce, dincolo de valoarea ei sacră, dată de semnificație și de mesaj, mai poartă în ea și energia pozitivă din rugăciunile tuturor străbunilor noștri: ,,Colind oriunde sunt chemat, în orice biserică, nu am refuzat pe absolut nimeni niciodată, indiferent de confesiune.”

Bogdan Curta face parte și din clubul Kiwanis, alături de care participă la acțiuni de ajutorare a copiilor sărmani. Nu refuză niciodată a susține concerte caritabile, pentru copii sau pentru semenii săi aflați în nevoie.

Cenaclul de muzică și poezie Bogdan Curta

Artistul e foarte activ pe internet, pe YouTube, unde are  însumate peste un milion de vizualizări. A început în prezent și un proiect muzical cu solista de operă Melania Csonka și a lansat la Cluj și un cenaclu de muzică și poezie, la care sunt bineveniți toți tinerii talentați.
Cenaclul, inițial organizat într-un cadru mai restrâns, lunar, e în dezvoltare, atât ca frecvență, cât și ca amplitudine artistică: „Vrem să-l extindem, e proiectul meu și chiar vreau să ia legătura cu mine toți cei care doresc, spectacolele din cadrul cenaclului neimplicând numai muzica folk.”
Bogdan Curta e un cântăreț cu o conștiință umană și spirituală demnă de urmat și de apreciat, o personalitate artistică ce face cinste Clujului, un artist activ, talentat și puternic implicat în societate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *