Boala somnului

Aceasta boala, numita si tripanosomiaza africana, e produsa de un parazit Trypanosoma, transmis omului prin intermediul intepaturii unei muste, glosina, mai cunoscuta sub numele de musca tete.

 

Boala somnului se manifesta prin tulburari neurologice si psihice care se agraveaza progresiv si pot fi fatale. Boala este prezenta permanent (endemica) in Africa intertropicala. Se disting doua forme de boala in functie de tipul de parazit (Trypanosoma) in cauza:

 

1) Trypanosoma determinata de “Trypanosoma gambiense” este transmisa de glosinele din padurile Africii de Vest si Africii Centrale unde omul constituie principalul rezervor de paraziti;
2) Trypanosoma determinata de “Trypanosoma rhodesiense” este transmisa de glosinele din savanele uscate sau cu arbusti din Africa de Est.

 

Rezervorul natural al acestei forme de tripanosomiaza este reprezentat de animalele salbatice, in primul rand antilopele.
Contaminarea. Parazitii sunt trimisi la om prin intermediul intepaturii mustei tete. Din momentul in care au patruns in piele, ei se multiplica local, apoi, dupa 2-3 saptamani de la intepatura, ei disemineaza in sange si limfa sfarsind prin a invada lichidul cefalorahidian si sistemul nervos.

 

In regiunea endemica (Africa intertropicala) mai putin de 1 % din mustele tete sunt infectate, insa o singura intepatura poate transmite boala.

 

Simptomele si evolutia. Intepatura mustei tete trece deseori neobservata, in special pe pielea populatiei de culoare. Dar in acelasi timp ea poate produce o reactie locala promta, cu dureri si mancarime persistente, uneori timp de cateva zile.
Incubatia dureaza in general 2-3 saptamani, dar poate fi si mai lunga (cateva luni, pana la mai multi ani) si in majoritatea cazurilor ea nu este insotita de nici un simptom (etapa incubatiei silentioase).

 

Boala somnului somnului se manifesta apoi in doua stadii:
 a) Primul stadiu corespunde infestarii sangelui si a limfei de catre parazit. Ea debuteaza cu febra neregulata, nu foarte mare (in jur de 38° C), care rezista la tratament, printr-o crestere a dimensiunilor ganglionilor limfatici (adenopatie), care sunt nedurerosi si nu supureaza, precum si printr-o marire de volum a ficatului si splinei; apar de asemenea semne locale la nivelul pielii (edeme localizate, mancarime). In acest stadiu al infectiei, bolnavul poate prezenta o accelerare a ritmului cardiac (tahicardie) si unele simptome neurologice si psihice, cum sunt durerile de cap (cefaleea), modificarile de caracter si de comportament.
b) Cel de-al doilea stadiu corespunde prezentei parazitilor la nivelul sistemului nervos. In timp ce febra persista, bolnavul devine iritabil si trist, se agita, vorbeste mult sau, dimpotriva, e abatut si morocanos. Cateodata e victima unor grave tulburari de comportament, putand ajunge la violenta, in aceasta situatie impunandu-se internarea intr-un serviciu de psihiatrie. Apar tulburari de sensibilitate, tulburari motorii cum sunt tremuraturile, o necoordonare a miscarilor sau o paralizie.

 

Din ce in ce mai apatic, bolnavul adoarme in timpul zilei, mananca din ce in ce in ce mai putin si e agitat in timpul noptii. In absenta tratamentului si cateodata in pofida acestuia, boala evolueaza, dupa un intervala variabil in functie de caz, spre coma si moarte.

 

Cateodata exitusul e grabit de o insuficienta cardiaca sau de o infectie care se adauga bolii somnului.
Diagnosticul si tratamentul. Diagnosticul tripanosomiazei africane se bazeaza pe punerea in evidenta a parazitilor in sange, in maduva sau in ganglionii limfatici.

 

Trebuie suspectata boala in toate cazurile in care o persoana a facut o calatorie chiar si scurta intr-o regiune endemica si care prezinta febra prelungita, o marire a ganglionilor limfatici si semne neurologice a caror cauza nu a fost determinata. Medicamentele antiparazitare folosite pentru tratarea acestei boli sunt eficace, dar dificil de manevrat dat fiind toxicitatea lor. In consecinta, tratamentul trebuie efectuat in spital deoarece necesita urmarirea efectelor secundare produse de medicamente.

 

Profilaxia. In focarele endemice, in general sunt bine cunoscute de populatia locala, turistii se pot proteja purtand haine care sa-i acopere si utilizand lotiuni sau creme impotriva insectelor.

 

Serviciile de sanatate africane lupta activ impotriva bolii, cautand sistematic in zonele unde boala e prezenta persoanele care ar putea fi atinse de aceasta, pentru a-i trata pe toti bolnavii.
Eradicarea bolii se bazeaza pe lupta impotriva mustei tete, prin folosirea insecticidelor.


Adauga comentariu