Aceasta boala, numita si legioneloza, este determinat de bacteria “Legionella pneumophila”. Este o infectie pulmonara grava, care in unele cazuri poate fi fatala.
Boala legionarilor a fost observata pentru prima oara in 1976 in Statele unite, intr-un hotel din Philadelphia, printre participantii la un congres al fostilor combatanti apartinand Legiunii americane.
Contaminarea. Bacteria responsabila de boala legionarilor, numita “Legionella pneumophila”, supravietuieste in mediul acvatic sau umed, in special in apa condensata din sistemele de climatizare sau conductele de distributie a apei, in mediul urban. Infectia apare dupa inhalarea unor picaturi extrem de fine de apa contaminata, de exemplu in timpul dusului.
Riscul contaminarii este mai mare in prezenta anumitor factori: tabagismul sau alcoolismul, diabetul zaharat, slabirea sistemului imunitar (imunodepresia) si insufucienta respiratorie cronica. Epidemiile de legioneloza survin numai atunci cand modul de contaminare e legat de un sistem de climatizare sau de distributie a apei (dus). Este cazul hotelurilor moderne, echipate cu sisteme centrale, de climatizare si de distributie a apei, in special pentru dusuri.
Boala legionarilor poate izbucni in spitale, care sunt si ele dotate tot cu un sistem central de climatizare. Totusi aceasta cale de contaminare este foarte rara si nu afecteaza in mod serios decat persoanele al caror sistem imunitar este slabit (imunodeprimatii). Inaintea epidemiei din 1976, din acel hotel din Philadelphia, boala legionarilor fusese deja responsabila de alte epidemii de pneumonie, fara ca bacteria in cauza sa fi fost identificata.
Simptome. Dupa o incubatie de 2-10 zile apar simptome ale bolii. Este vorba de dureri de cap, curburatura (cresterea temoeraturii), dureri abdominale, diaree, tuse seaca, febra moderata si o stare de indispozitie generala. Apoi, in cateva zile febra creste, durerile musculare si astenia se accentueaza. Pneumonia se manifesta prin durere toracica, dificultate in respiratie si tuse cu expectoratie.
Aceasta etapa dureaza in jur de o saptamana, atunci cand boala e tratata la timp si survine la persoane tinere sau fara probleme de sanatate; apoi boala evolueaza spre vindecare. In schimb, in absenta tratamentului sau la persoanele extrem de fragile, tulburarile respiratorii se agraveaza. Tusea devine in aceasta situatie productiva, bolnavul delireaza si starea sa generala se deterioreaza.
Diagnosticul si tratamentul. Din cauza gravitatii bolii pacientul trebuie internat in spital. Diagnosticul se stabileste prin evidentierea bacteriei “Legionella pneumophila” in sputa sau in secretiile bronsice recoltate din bronhii cu ajutorul unui aparat (bronhoscopul).
Tratamentul antibiotic e adminstrat pe cale intravenoasa, mai ales in cazuri severe. El permite o evolutie rapid favorabila la bolnavii tineri si la cei fara probleme de sanatate pana in momentul imbolnavirii, dar el trebuie sa dureze cel putin 15 zile, uneori 3 saptamani.
La formele grave poate fi necesara respiratia asistata intr-un serviciu de reanimare. In ciuda tratamentului, boala legionarilor e cateodata fatala la persoanele in varsta sau la cele a caror stare generala e deteriorata. A fost si cazul epidemiei din Philadelphia cand au decedat 29 de fosti legionari, care fie aveau probleme de sanatate, fie aveau o varsta inaintata.
Profilaxia. Supravegherea permanenta si dezinfectarea instalatiilor de climatizare si de distributie a apei constituie masurile cele mai eficiente de profilaxie. Climatizarea are drept scop reglarea temperaturii, umiditatii sau uscaciunii excesive a aerului din caldirile moderne, inclusiv spitale, precum si purificarea acestuia prin filtrare. Aceasta tehnologie moderna are, dupa cum se vede, efecte perfide. De fapt, ea poate favoriza dezvoltarea unor microbi, cum este bacteria Legionella, care s-a adaptat extrem de bine la umiditatea din instalatiile de reumidificare a aerului conditionat, putand astfel sa-i contamineze pe cei care ocupa cladirile dotate cu sisteme de climatizare.