De multe ori, hipersensibilitatea e considerate pe nedrept un dar rafinat. Ca sa intelegem diferenta dintre o persoana sensibila si una hipersensibila, vom da un exemplu: e sensibila o persoana care, gasind pe strada un caine lovit de o masina, dar inca viu, il duce imediat la un veterinar. Hipersensibilul e insa un individ care, la vederea sangelui, inchide ochii si, desi sustine ca nu mai poate de mila bietului animal, se margineste sa critice neglijenta soferilor si apoi o rupe la fuga, ingrozit.
O persoana hipersensibila se preocupa in primul rand de propriile sentimente si isi doreste ca nimeni si nimic sa nu o raneasca. Nu-i pasa de loc de sentimentele celorlalti, pe care ii vede ca pe o masa informa si fara sensibilitate proprie. De obicei, hipersensibilul e foarte dragut, chiar ceremonios; el se ascunde in spatele acestei delicateti. Asteptand ca lumea sa-l trateze chiar mai protocolar decat o face el, dar dorinta sa e pur si simplu utopica, pentru ca oamenii nu reactioneaza de loc la fel. Unii oameni pot avea un caracter mai brutal sau mai autoritar, fara a fi mai buni sau loiali. Dar hipersensibilul nu cauta neaparat compania fiintelor bune, oneste, sincere si loiale; lucrul cel mai important, din punctul sau de vedere, este ca relatiile lui cu ceilalti sa se petreaca intr-o atmosfera amabila si superficiala.
Hipersensibilitatea e o atitudine antisociala care duce la singuratate sau chiar la certuri. Iata de ce mamele de familie hipersensibile se afla la originea unor continue dispute si intretin o atmosfera cat se poate de tensionata. E curios, de altfel, ca toate persoanele hipersensibile stiu ca se poarta astfel; dar, in loc sa se straduiasca sa lupte impotriva acestui defect, ele se lauda cu el, ca si cand ar fi vorba de o calitate.
In ceea ce priveste pe copiii unei asemnea mame, ei sunt expusi unor mari pericole! Practic, putem baga mana in foc ca, atunci cand vor deveni adulti, vor fi si ei niste nevrotici sau chiar mai rau. Hipersensibilitatea ii face pe oameni sa-si insuseasca un fel de educatie, de politete care e cat se poate de departe de amabilitatea nascuta dintr-o predispozitie naturala a spiritului. De aceea fiul unei mame hipersensibile va avea o pozitie perfecta la masa, va sti sa aleaga florile pe care i le va oferi unei femei, se va arata prudent si discret ca om in lume. Dar, pe langa toate acestea, el va pastra un fel de ranchiuna fata de ceilalti, de care se va simti legat prin relatii formale si superficiale, iar in cele din urma va ajunge sa simta o imensa ranchiuna chiar fata de mama, pe care, nu fara motiv, o va socoti vinovata de timiditatea sa.