Berlinul a plafonat chiriile, care ajungeau să înghită o treime din venitul unei familii. La Cluj, oraș pentru profit, nu pentru oameni, chiriașii muncesc numai pentru a-și plăti chiria

Potrivit biziday.ro, „în Berlin, o lege a înghețării chiriilor a intrat în vigoare, la un an de la adoptare. Proprietarii care percep chirii excesive trebuie să le reducă până la un plafon care variază în funcție de numărul de camere sau de calitatea finisajelor.

Începând cu 23 noiembrie, proprietarii de locuințe din capitala Germaniei trebuie să reducă chiriile care depășesc o limită standardizată cu mai mult de 20%, riscând amenzi în caz contrar. Curtea Constituțională a Germaniei a respins încercările asociațiilor de proprietari de a opri aceste reduceri.

Gândit de autorități în 2019, sistemul se aplică calculând o valoare medie de referință, în funcție de dotările apartamentului, numită «limită superioară».

Potrivit Asociației Locatarilor din Berlin, aproximativ 365 de mii de apartamente închiriate din oraș se încadrează pentru această reducere.

«Este un noroc pentru chiriașii din Berlin că avem un plafon de chirie, în perspectiva crizei economice cauzate de pandemia COVID-19», a spus șeful Asociației Locatarilor, Reiner Wild, pentru Deutsche Welle.

Reducerile se vor aplica în principal contractelor de închiriere  semnate în ultimii cinci sau șase ani, deoarece în această perioadă chiriile au crescut în medie cu 30%, mai ales pentru apartamentele renovate.

Deutsche Welle precizează că o chirie pentru un apartament mediu de 60 mp este de aproximativ 850 € pe lună, adică aproximativ o treime din venitul mediu al unei familii.”

În Cluj-Napoca, un apartament mediu cu o suprafață de aproximativ 60 mp se închiriază în prezent pentru circa 400 de euro. Dacă apartamentul este finisat și mobilat modern, chiria lunară poate ajunge și la 6-700 de euro. Prețuri, așadar, apropiate de cele din Germania, numai că în România salariul mediu net a fost, în luna septembrie, potrivit datelor INS, de 3 321 lei, adică în jur de 680 de euro. O familie cu două salarii medii dă pe chirie, practic, un salariu. Plus utilități.

Dacă berlinezii au ajuns să plătească chirie o treime din venitul mediu al unei familii, clujenii plătesc mai mult de jumătate. În aceste condiții, cu greu putem vorbi despre „calitatea vieții” la Cluj, mult trâmbițată de primarul Emil Boc.

O reglementare a chiriilor și la Cluj nu ar strica, ori măcar o fiscalizare a lor, fiindcă, în prezent, cel puțin 80% dintre clujeni își închiriază proprietățile la negru, făcând evaziune fiscală.

Pe lângă faptul că nu plătesc impozite, proprietarii clujeni închiriază la prețuri exorbitante, profitând de brandul bun al orașului, la care primarul Boc lucrează non-stop, pentru că așa se câștigă fluierând alegerile, crescând orașul din vorbe, apoi lipindu-te ca imagine politică de Clujul fain, ca marca de scrisoare.

Cu toate că vorbește des despre un oraș pentru oameni, nu pentru profit, Emil Boc le-a cântat mereu în strună investitorilor imobiliari, în așa fel încât prețurile de vânzare și de închiriere la Cluj-Napoca au crescut bombastic față de alte orașe ale țării, luând fața chiar și Capitalei. Și asta nu pentru că la Cluj salariile ar fi mai mari decât în București, ori oportunitățile profesionale sau de timp liber mai bune, ci pur și simplu pentru că noi știm să ne dăm, din vorbe, mai mari ca alții.

Un oraș pentru oameni, nu pentru profit, este Berlinul, nu Clujul, unde, faptul că o familie a ajuns să dea o treime din venit pe chirie a dus la plafonarea chiriilor.

La Cluj, oraș pentru profit, nu pentru oameni, autorităților nu le pasă că oamenii muncesc doar pentru ca să își poată plăti chiria. Chirie gonflată și de promisiunile electorale deșănțate ale autorităților, fiindcă, în imobiliare, și zona bună, cu potențial, face prețul.

Adauga comentariu