Batraneii din culisele Electric Castle: "Si daca nu dormim, nu-i bai, ca nu-s numa' cateva zile"

Au trecut de mult de varsta noptilor petrecute la party-uri in aer liber. De fapt, nu mai asculta muzica de ani buni, iar de The Prodigy n-au auzit niciodata. Muzica electronica le e la fel de straina cum le e si graiul tinerilor veniti de peste granite, ce-si fac cuib la ei in sat pentru cateva zile. Ei sunt adevaratii oameni ai castelului, cei care iubesc Electric Castle fara sa fi vazut vreodata scena pe care au urcat Die Antwoord sau Morcheeba. Asta pentru ca, odata cu festivalul de la Bontida, odata cu zecile de mii de tineri colorati ce ajung aici, satul lor linistit prinde viata.

“Acum ziceam catre vecina, c-apai cand incep, apai ne-a durea grumazu' cat ne tot uitam dupa ei”, spune sincer, o batrana cu naframa legata in barbie. Sta pe bancuta in fata casei si se bucura cand e intrebata de festival. De fapt, se bucura de orice vorba buna venita de la “tineri frumosi”. Pentru ea si prietenele ei de taclale, cele patru zile de Electric Castle sunt un motiv de discutie mai bun decat orice barfa vazuta la televizor.

Ii primesc in case, le pregatesc o masa calda si un pat in camera “dinainte”. Timp de patru zile, sunt bunici de ocazie pentu oameni pe care nu i-au vazut niciodata, dar care le duc aminte de tinerete. Ce-i drept, de o tinerete in care nu muzica “dum-dum” era la moda, ci ceardasul.

“Ne place festivalul, ca tot auzim roco-troco-roco-troco. De aici se aude toata noaptea, apai ziua vedem pe toata lumea”, spune batranica razand.

Dum dum dum – bolunzala asta

“Apai, anu' trecut n-am primit pe nimeni, ca is singur. Da' anu asta nu mai fac asa. Am o nora... vitrega, ca eu n-am avut copii cu a mea femeie. Apai vine aicia si ii spui, ca am si aicia, in casa dinainte, canapea, si in spate, si canapeaua pe care dorm eu. Anu' asta primesc clienti”, rade Martin, un batranel simpatic de 85 de ani.

N-are multe de oferit, nici macar baie in casuta cu pridvor, bucatarie si camera de oaspeti. Dar are un umor care ar face orice festivalier sa-l indrageasca.

“Si daca pana acum n-am fost, m-oi duce de acum la dum dum dum – bolunzala asta. Si daca n-oi ajunge, oi juca aici, pe banca. Nici nu tre' sa platesc bilet, ca pana-n pat se-aude muzica”, rade el.

“Noua ne-o placut ceardasu, domnisoara. De aia ne place acum festivalul asta. Si daca nu dormim, nu-i bai, ca nu-s numa' cateva zile”, intra in discutie un alt octogenar care spune ca ii plac “si festivalul, si muzica, si toate”: “Ca n-ai de unde sa stii cand iti vine vremea. Mult nu mai ii, 85 o trecut deja”.

Au trecut de mult de varsta noptilor petrecute la party-uri in aer liber.  De fapt, nu mai asculta muzica de ani buni, iar de The Prodigy n-au auzit niciodata. Dar ei sunt adevaratii oameni ai castelului, cei care iti ofera o masa calda si un pat in “camera dinainte” la cel mai mare festival din Romania.