Sătui de Viktor Orban și derapajele sale de la democrație, cei din Partidul Popular European i-au pregătit un șut în cur. Și nu mă refer ca derapaj la naționalism și la independențele economice prin care își întărește națiunea, slăbind Uniunea. Nu, pentru o Uniune Europeană sănătoasă, avem nevoie de națiuni sănătoase – nu înlocuim (mai ales noi ăștia din EST), jugul sovieto-securist cu cel birocrato-securist (așa cum a făcut-o România). Mă refer la derapajele autocratic-dictatoriale: distrugerea opoziției, folosirea bugetului național ca pe propriul portofel, pumnul băgat în gura presei maghiare, precum și la șomoiogul de bani cu care le-a înfundat gura celor din presa de limbă maghiară din Transilvania – bănuiesc că la fel a făcut și în restul regiunilor din alte țări pe care Ungaria le plânge de la Trianon încoace.
Și faptul că nu se mai dă dus de la putere – îl iubește poporul, dom-le! Zici că Ungaria e Belarus, că mai are până să poată fi comparată cu Rusia lui Putin – deși cam ca acesta se vede Viktoraș.
Am zis că îl iubește poporul? Îl iubește pe dracu! Cu banii contribuabilului maghiar, Orban și-a cumpărat partid maghiar în România, care partid maghiar (vezi AICI pentru cititorii de limba română și AICI, pentru cititorii de limba maghiară, dâra banilor vârâți de Orban în buzunarele UDMR), are dreptul de a-și pune membri (cu dublă cetățenie) să voteze în Ungaria. Este copleșitor pentru orice opoziție maghiară să se lupte cu ”democrații” din UDMR care prăvălesc peste ei (fix ca la Posada, dacă mă-nțelegeți), sutele de mii de voturi pro-FIDESZ.
Ipocrizia liderilor UDMR care a ajuns să-i vândă pe bani pe frații lor din Ungaria susținând politica unui autocrat, după ce decenii și-au vândut compatrioții intereselor lor economice personale, este imensă. Ei sug bani din România ca partid politic, sug bani din România ca și asociație de fundații, sug bani din Ungaria să facă jocuri politice absconse și sug bani din Ungaria să facă jocuri economice absconse, mascate ca și acte de cultură, de păstrare a identității. Sub această mască au cumpărat tot ceea ce un stat eșuat în structuri mafiote și nevolnic (România) nu a vrut, nu a știut și nu a putut să protejeze. Sub nasul celor de la SRI și SIE, prea preocupați să-și numere zilele până ies la pensie și să-și calculeze ce sporuri să-și mai câștige pe fluturașul de salariu pentru a-și spori astronomic pensia de nesimțiți!
NOTA BENE: Nu am nimic împotrivă ca persoane fizice, indiferent de naționalitate, religie, gen, sex, zodie, să cumpere ce are bani să cumpere pe teritoriul României. Dar cred că este periculos, măcar imoral, dacă nu ilegal, ca banii luați din buzunarele contribuabililor maghiari să fie folosiți pentru a cumpăra proprietăți, afaceri și politici în beneficiul FIDESZ, cu firmituri pentru cei din UDMR. Am putea să deschidem o discuție interminabilă despre loialități cumpărate pe bani. UDMR suge de la ambele state bani, dar tot nu știm căruia îi este loial. Iar loialitatea pe bani este vasalitate, nu patriotism – și, fix ca în Evul Mediu, cine dă banul mai gros se asigură de loialitate mai groasă. De aceea, din acest punct de vedere, Politica este în Evul Mediu. Cu suzerani și cu vasali. Iar UDMR este vasalul mai bine plătit de FIDESZ decât de Statul român din a cărui guvernare face parte.
(să nu se culce pe o ureche partidele românești care sunt slugile/vasalele te miri cui le dau acces la bani și liniște la furat liderilor lor – tot acolo sunt; iar asta, pe termen mediu și lung, distruge loialitatea/patriotismul cetățenilor față de propriul stat – de aceea nu este de mirare exodul către state mai loiale cetățenilor lor, pe timp de pace, a patru milioane de români)
Și, deşi, din 1996 încoace, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a făcut parte din toate guvernele României, zona Harghita-Covasna a rămas una din cele mai sărace din ţară, asta în timp ce membrii marcanţi ai acestei fundaţii politice s-au îmbogăţit într-un mod impresionant. Și altfel vedem acum faptul că borfașii notorii ai UDMR, devalizatori ai bugetului României, au azil în Ungaria lui Viktor Orban!
Prin urmare, cui sunt loiali liderii UDMR? Cetățenilor români de naționalitate maghiară, votanții în numele cărora s-a făcut această adunătură de fundații și asociații partid? Am văzut că nu. Prietenii noștri maghiari din Transilvania o duc la fel de neglijați și la cheremul norocului ca și prietenii noștri români din Moldova, Muntenia, Dobrogea, Capitală. În graba lor de a ajunge la bani pentru ei și ai lor, politicienii noștri, indiferent de naționalitate, religie, gen, sex, zodie, calcă în picioare în mod egal dezideratele de mai bine ale tuturor cetățenilor lor, indiferent de naționalitate, religie, gen, sex, zodie. Cum e aia cu: ”jur să fac totul pentru prosperitatea cetățenilor”?
Banii și onorurile publice le-au luat minţile şi liderilor UDMR. Iar faptul că majoritatea dintre ei nu-şi pot justifica averile suspecte, îi determină să recurgă la soluţii disperate (vă gândeați vreodată că o să vedeți parlamentarii UDMR votând cot la cot cu cei ai PRM împotriva Agenţiei Naţionale de Integritate, ca în legislatura 2008 – 2012? Ați uitat de toate atacurile date de către parlmentari ai UDMR, în toate legislaturile, împotriva atribuțiilor ANI, legilor justiției?).
Ce a mai rămas din „Declaraţia de la Cluj”, din 1992, adevăratul act de credință al maghiarimii din Transilvania, citit, solemn, de la amvonul Catedralei Szent Mihaly din Cluj-Napoca?
Ce a mai rămas din dezideratul: „noi, maghiarii ardeleni, suntem uniţi în faţa celor care atentează la identitatea noastră naţională – numai împreună vom învinge”?
A rămas doar disperarea și foamea de bani și onoruri publice a liderilor UDMR reunită sub sloganul: „numai împreună vom învinge”. Unitatea s-a dus. S-a dus pentru că starea de spirit a minorităţii maghiare s-a schimbat între timp dar liderii marcanţi ai minorităţii maghiare au rămas aceiaşi în anii care au urmat. Şi, prin faptul că liderii nu au avut nici un fel de dinamică, dar s-au dedulcit la politică Dâmboviţeană, partidul maghiarilor din România a căpătat metehne şi apucături specifice mai degrabă clasei politice româneşti decât așa-zisei elite politice europene, de la care le place să se revendice. În acest context, copia mai tânără și mai infatuată a lui Marko Bella, Kelemen Hunor, a venit tardiv la putere. Sunt deja 10 ani de atunci și se vede atât tarditivitatea schimbării, cât faptul că ”cei noi” sunt cu năravuri vechi bine înrădăcinate. Hunor a rămas extrem de neconvingător și azi, ca acum 10 ani.
Revenind, în timp ce SRI și SIE se fac că fac siguranță națională, Viktor Orban pompează milioane de euro pentru imperiul său mediatic din Ardeal. Iar FIDESZ a pus șaua pe iapa grasă: UDMR.
Ungaria pompează în presa locală și regională de limbă maghiară din Ardeal milioane de euro – cu precădere în preajma campaniilor electorale, să sune bine trompetele UDMR pentru comunitatea maghiară pentru care, de altfel, această struțo-cămilă politico-asociativă nu face mai nimic între campanii. Între timp, Guvernul român, indiferent de culoarea politică, își bate joc de presa locală (din toată țara, nu numai din Ardeal) și pompează doar impredictibilitate fiscală în conturile firmelor editoare.
Practic, partidul unic, FIDESZ, și-a „fideszlizat” filiala transilvană, pe numele ei UDMR.
Prin urmare e pe banii amărâților de maghiari din Ungaria, faptul că Hunor a început să se behăie public cu privire la cât de trist este pe lume fără FIDESZ în PPE. Că ”este trist și îngrijorător ce se întâmplă în grupul Partidului Popular din Parlamentul European” și că ”PPE acceptă tot mai rar diferențele de opinie, iar aceasta este, de fapt, adevărata problemă”.
Citez: „Excluderile nu conduc la niciun rezultat, acestea nu vor face din Partidul Popular European un grup mai puternic, mai bun sau mai eficient. PPE acceptă tot mai rar diferențele de opinie, iar aceasta este, de fapt, adevărata problemă. Un astfel de partid umbrelă, care întrunește formațiuni politice din state diferite, cu experiențe istorice diferite poate rămâne puternic numai dacă lasă loc diversității de opinie, este capabil să le integreze pe acestea, și se deosebește marcant de partidele cu structuri asemănătoare, dar cu ideologii diferite”.
Să decapitezi justiția, să bagi pumnul în gura opoziției și să dai toata ziua vina pe Soros și ”Briusel”, e ”diferență de opini” pentru vasalul Hunor. Pentru noi este minciună. Minciună ca politică de stat, exact cum a făcut Ceaușescu folosindu-se de partidul său unic, Partidul Comunist Român.
Dacă Hunor era contemporan cu balconul de pe care și-a rostit Ceaușescu ultimul discurs, am certitudinea că la fel ne-ar fi vorbit despre tristețe și pustiu în ”veață”… și, cu nesimțire, despre ”diferențe de opinie”…
Și, gata!